BUCUREȘTI, 4 mai — Sputnik. Unul dintre cei mai prestigioși jurnaliști români, Cornel Nistorescu, a publicat acum puțin timp un editorial în care face un rechizitoriu al încrederii generate de Klaus Iohannis și de programul acestuia expus la congresul PNL din 2014, program cu care președintele și-a câștigat mandatul și prețuirea votanților spi. Nistorescu pronește de la recunoașterea propriilor sentimente.
"(…) Pe Iohannis l-am crezut. Nici nu știam că imaginea Sibiului, devenită un fel de mit, nu i se datorează decît în parte. Culmea este că l-am crezut capabil să declanșeze o schimbare și în PNL. De unde să-mi imaginez că el se poartă mai rău decît ceilalți liberali? Adică nepăsător. Și din cînd în cînd și mai subiectiv."
Cornel Nistorescu alternează temele zilei cu cele ale perioadei promisiunilor și crează un tablou în tușe contrastante. Subiectul delicat al relațiilor internaționale este primul cu care Nistorescu demască absurdul situației — dar și pericolul rezultat.
"Dacă m-ar fi tăiat cineva cu lama, nu aș fi acceptat că Iohannis este capabil să-i spună ministrului de Externe al României, exact acum, cînd într-o Europă agitată România nu are nici un fel de politică externă, că n-are nici un pic de timp să-l vadă. Cu atît mai puțin din cauza unei halucinante explicații că nu-i place și reprezintă un partid care îi stă în gît".
Făcând permanent recurs la seriozitatea care răzbătea din proiectul lui Ionahhis, Nistorescu readuce în fața cititorului ideile de atunci, mai ales "nevoia unei viziuni pentru următorii zece ani", preambulul cu care a plecat Iohannis la drum.
"Programul lui Iohannis se numește „Pentru un deceniu de liberalism, prosperitate și stat de drept". Statul de drept a început cu Livia Stanciu și cu Mariana Rarinca, prosperitatea s-a suit pe nivelul de trai și călătorie al președintelui, iar liberalismul a debutat furtunos cu cariera deja feștelită a Alinei Gorghiu și cu năvalnicul liberalism chițăit al Ralucăi Turcan. Nu-i așa că după strălucita victorie a lui Iohannis și după elanul liberalismului din acești doi ani pînă alaltăieri ați constatat și bunăstarea și agonia birocrației? (…) Iese fumul lăsat de investitorii încîntați de schimbările spectaculoase din România!"
Aciditatea recunoscută a publicistului se manifestă biciuind contradicțiile între realitate și ceea ce ar fi trebui să fie, conform celor promise. Și, din nou, plecăm de la o idee forță lansată la începuturi de Iohannis: „Un preşedinte model de comportament public. Redescoperirea sentimentului de mândrie naţională".
"Nu-i așa că avem un președinte model?", întreabă în replică Nistorescu "Nu-i așa că pe umărul său cocoșat stă vulturul invizibil al mîndriei naționale și al spiritului românesc? Nu-i așa că s-a schimbat felul românesc de a face politică? Nu-i așa că am pus punct și am luat-o de la capăt? (…) Nu-i așa că avem apărare consolidată de comandantul suprem Klaus? Nu-i așa că avem și educație de altă calitate și de altă valoare? Nu-i așa că președintele stă și cugetă la Proiectul de țară? Cum să picteze el România viitoare?
Concluzia editorialului din "Cotidianul" ține de probatoriul discursului politic comun celor 27 de ani, cu nimic mai bun sau diferit de al altor politicieni de la vârful suprastructurii.
"Proiectul de țară al epocii Iohannis va rămîne agățat într-un cui al eternității din cămara amăgirilor românești de după căderea comunismului".
