BUCUREȘTI, 25 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Semnarea Acordului pentru alocarea unei cote de 2% pentru bugetul Apărării situează România printre puținele țări NATO care au achitat la această cerere imperioasă a SUA. Alte țări UE, mai dezvoltate și cu mult mai puține probleme decât România nu s-au grăbit să umfle buzunarele industriei americane de război (acolo se duc cei mai mulți bani), dar România e încântată fiindcă primește felicitările lui Donald Trump sau ale trimisului SUA în Europa, generalul Ben Hodges, un personaj despre care sunt multe de spus — și nu de bine.
Puțină lume (mai) știe ce conține aceste Acord, semnat într-o zi de 13 de partidele parlamentare din ianuarie 2015. Tratul este o bulibășeală sforăitoare specifică politrucilor armatei de pe timpuri, transformați în pro-NATO-iști; apar exprimări de Gâgă gen "solidaritatea transatlantică la nivelul statelor NATO", îmbinate cu "parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii" care este "fundamentul pentru asigurarea securităţii României" — deci nu celebrul Art. 5 din tratatul NATO e baza apărării noastre, ci parteneriatul cu SUA, atunci, la ce mai e bun NATO? Aflăm imediat, din alt pasaj năucitor al Acordului: "Conștienţi fiind de riscurile la care este expusă România (…) și a provocărilor la care este expusă Alianţa Nord-Atlantică" (…). Deci semnatarii sunt conștienți că România, parte a NATO, este expusă riscurilor (și) datorită "provocărilor" la care este expusă prin NATO. Altfel spus, NATO ne aduce "provocările", iar noi plătim!
Bun, dar chiar așa stând mecanismul de "cooperare", în Acord se prevede "creșterea finanţării pentru apărare, astfel încât, la nivelul bugetului pentru anul 2017 să se atingă 2% din PIB" — fapt realizat prin bugetul actual. Dar, se vede că asta nu e suficient! Industria de război a văzut că România, spre deosebire de alte state, a plătit, așa că, de ce să nu i se ceară mai mult? Legea binomului fraier-șmecher!
Acum câteva zile, spre surpriza totală a Guvernului, a Ministului Apărării și mai ales șefului politic al Guvernului, Liviu Dragnea, șeful Statului Major General anunță că gata, mai băgăm vreo patru miliarde în rachete americane Patriot! Dragnea ia foc, pe bună dreptate, adică de față cu șeful trupelor americane în Europa, generalul Hodges, se anunță un angajament bugetar uriaș, neprevăzut în programul de guvernare. Desigur, la așa ceva "strada" nu se revoltă precum la Ordonanța 13, în schimb… coincidență, Dragnea primește unul-două verdicte negative în justiție. Așa cum am spus, coincidență.
De menționat și că același Liviu Dragnea, prima țintă a unei campanii de distrugere a imaginii, dăduse un sens interesant ideii de investiții în apărare, într-o declarație de la finele lui februarie.
"Trebuie avută în vedere stimularea industriei de apărare prin producția autohtonă în raport cu necesitățile și cerințele Armatei la standardele de calitate impuse, precum și creșterea gradului de încredere a populației în capacitatea proprie a țării noastre de a avea o reacție solidă în fața unor provocări ostile și complexe".
Cu alte cuvinte Dragnea nu prevede achiziții de la uriașul concern american Raytheon, așa cum se dorește "strategic", ci folosește conceptul "industria națională de apărare"; Dragnea nu vorbește de "parteneriatul strategic, fundamentul pentru asigurarea securității noastre" (apud Acordul lui Iohannis), ci de "capacitatea proprie a țării noastre". Am oare numai eu impresia că Dragnea a fluierat în biserică? Ba chiar a și fumat…
Ei bine, iată că în sprijinul achizițiilor sare principalul promotor al parteneriatului cu SUA, Traian Băsescu, în momentul de față părând a interpreta o scenetă de frondă. Ieri, Băsescu a atacat vehement guvernul — că nu face achiziții, pe motiv că "Dragă „Guvern al României", ai înnebunit? Nu vezi ce este în regiune şi în lume?". Păi, poate ne spune Băsescu ce este în lume, că el știe mai bine, mai ales în Irak, dacă ne aducem aminte. Dar iată ce a scris ieri Băsescu pe Facebook:
"Apărarea României? Amânată!
Lansarea comenzilor pentru achiziţia corvetelor, amânată.
Achiziţia de transportoare blindate de la Moreni, amânată.
Achiziţia de rachete pentru apărarea antiaeriană, amânată.
Achiziţia de elicoptere de atac de la Ghimbav, amânată.
Achiziţia celei de a doua escadrile de F 16, amânată.
Programul de modernizare al fregatelor, amânat.
Dragă „Guvern al României", ai înnebunit? Nu vezi ce este în regiune şi în lume?
Armata americană nu va putea apăra niciodată o ţară ca România, care refuză să se apere".
Precizare, pe lângă produsele noi și vechi de tip rachete, F16, corvete etc, se menționează Ghimbav și Moreni — deci ai crede că Băsescu susține industria românescă. Dar atenție — elicoptere Ghimbav e afacerea francezilor de la Airbus, iar afacerea transportoarelor blindate de la Moreni e, în cea mai mare parte, a nemților de la Rheinmetall. Deci, îndemnul lui Băsescu e departe de ideea lui Dragnea de a investi în industria națională, ci e un îndemn la achiziții mari, peste nivelul de suportabilitate al bugetului.
De menționat încă o chestiune — România a cumpărat un sistem de rachete Hawk, de la olandezi, prin 2004 — dar pe întreaga perioadă a lui Băsescu modernizările necesare și contractuale nu s-au făcut, sistemul nu au fost măcar folosit la exerciții. Corectură — nu pe toată perioada Băsescu, pentru că, după 2012, când a venit Ponta la conducerea guvernului, sistemul a început să fie folosit pentru instruirea militarilor. În rest, pe Băsescu nu l-a interesat acest (cel mai) important sistem de apărare (asta apropo de "Nu vezi ce este în regiune şi în lume?"), deși avea obligația în calitate de șef al CSAT să asigure respectarea contractului și condiției de modernizare a sistemului Hawk până în 2012. Nu, în acea perioadă, Băsescu avea o altă preocupare — insultarea permanentă a lui Vladimir Putin și a estului, în general.
Nu cred că poate fi cineva atât de copil încât să creadă că, la un moment dat, un personaj veros, un ins trecut prin nămolul golăniilor (scuze, acesta-i cuvântul) financiare, imobiliare, de combinații și manevre politice fără scrupule — ei bine dintr-o dată un asemenea om începe să facă dezvăluiri din etică și patriotism. Mă refer și la Traian Băsescu, dar și la colaboratorul său, Dan Andronic. Putrezi de bogați, cu averi acumulate nu se știe cum, cu legături pe care poate, într-un moment al "democrației", cineva le va scoate la iveală, ei bine cei doi joacă un fel de volei — unul saltă mingea la fileu, celălalt o lovește încercând să puncteze. Are Băsescu ceva de pierdut când țipă "Să vină procurorii să ancheteze alegerile!"? Nu, evident, nimeni nu-i poate lua înapoi mandatul, probe lipsesc și sunt imposibil de găsit. Riscă Andronic ceva? Nu pare a fi cazul… Dar se poate rezolva ceva, în legătură cu fondul problemei? Și care e, de fapt, fondul, miezul dezvăluirilor: că niște oameni cu funcții și avantaje s-au întânit să analizeze alternative?
Certe sunt două aspecte: primul — Băsescu și Andronic reușesc, iată, să țină opinia publică în priză, ba chiar să pună pe jar oameni din servicii, procurori, clasa politică; al doilea aspect — amândoi sunt vizați de dosare penale, cu perspectiva deschiderii unor coșciuge, înghesuite cel puțin prin sacul marinăresc al lui Băsescu.
E interesantă prezența în combinația dezvăluirilor a numelui lui George Maior; ar putea să cadă George Maior din schemă? Împreună cu cine sau cu ce? Maior reprezintă placa turnantă (a relației) cu Casa Albă, în condițiile în care șeful politic și șeful executiv al Guvernului au ajuns la înscăunarea revoluționarului președinte Donald Trump. Adevărul e că toate personajele din tabloul "dezvălurilor" s-au estompat în decor, cu două excepții — Maior și Kovesi. Asupra șefei DNA Băsescu a sărit cu multă osârdie, dar, ce să vezi, se pare că nu era el singurul om interesant din România! Cel puțin așa spune Excelența sa Ambasadorul.
De fapt, care este "The Big Picture", cum zic americanii? Aceea că asupra unui guvern care are multe de făcut — și pentru că trebuie, dar și pentru că promite marea cu sarea — ei bine asupra acestui guvern se menține o presiune permanentă, distructivă. Ceea ce seamănă a șantaj — plătești, e OK, e liniște, nu — multe se pot întâmpla.
Ori, hai să punem pe hârtie puținul pe care-l știm: EADS — miliarde; sistem Patriot — miliarde; platforma marină Exxon — OMV — miliarde; anularea transpotului de gaze Southstream varianta România (contra aberației Nabucco) — miliarde; gaze de șist — miliarde; OMG (culturi de plante, organisme modificate genetic) — miliarde; în fine, amplasarea de baze de rachete, cu capabilități strategice, a unor radare performante și centre de contrainformații, folosirea porturilor, a spațiului aerian etc. — nu mă încumet la cifre. Deocamdată, atât, pe post de concluzie.
