BUCUREȘTI, 11 apr — Sputnik. Era în 2007 când Danilo și-a început contractul său de doi ani la cea mai secretă bază militară din lume, în insula Diego Garcia a Arhipelagului Chagos din Oceanul Indian, scrie Katie McQue în investigația pe care a desfășurat-o timp de doi ani pentru revista New Internaționalist.
Primul salariu pe o luna la noul său loc de muncă a fost doar 6 dolari pentru un post de administrator la un depozit. Acest salariu meschin a fost din cauza costurilor de angajare pe care armata SUA nu a vrut să le plătească.
Cinci ani mai târziu, veniturile totale ale lui Danilo pe anul 2012 se aflau undeva în jur de 2.200 de dolari. În 2015, veniturile sale lunare au fost în jur de 450 de dolari pentru minim 9 ore de lucru pe zi, 6 zile pe săptămână. Asta înseamnă aproximativ 2 dolari pe oră.
Locuri de munca oferite pe Diego Garcia sunt pentru curățători, administratori de depozite și muncitori în construcții care petrec zile lungi de lucru în căldură tropicală de 40 de grade. Practicile inumane de muncă la baza militara din Diego Garcia durează de zeci de ani cu complicitatea Departamentului de Stat al SUA, dezvăluie documentele publicate de cel mai mare trust de presa distributist din lume, New Internaționalist.
De-a lungul ultimilor doi ani, New Internaționalist a intervievat 11 angajați ai bazei militare din Diego Garcia despre salariile și condițiile de munca. Ei au vorbit sub protecția anonimatului din cauza fricii pierderii locului de munca.
Unii dintre muncitori au spus ca Departamentul de Stat al SUA angajează exclusiv filipinezi deoarece provin dintr-o țară săracă și aceștia acceptă orice salarii, mai ales ca locurile de munca din Filipine sunt limitate. Personalul non-militar din Diego Garcia este aproape exclusiv din Filipine.
Cei mai mulți muncitori sunt angajați prin firma Centerra Parsons LLC. Cei intervievați au declarat că Centerra Parsons și Departamentul Apărării al SUA profită de pe urma disperării lor prin plata unor salarii umilitoare chiar și după standardele salariale din Filipine.
Orele suplimentare de lucru pot fi nelimitate. În disperarea de a trimite bani acasă, Arvin, un inginer, și-a pus de multe ori viața în pericol muncind și 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, câteva luni la rând. După ce a lucrat în Diego Garcia timp de 8 ani, el a fost promovat de două ori. Salariul lui este acum de 2,50 dolari pe oră — ceea ce este considerat un salariu mare în comparație cu salariul altor colegi.
Insula Diego Garcia face parte din Arhipelagul Chagos deținut de Marea Britanie în Oceanul Indian. În 1960, armata britanică a evacuat forțat populația indigenă Chagossian. Insula găzduiește cea mai mare bază aeriană de peste mări a Americii. Datorită notorietății, baza este învăluită în secret.
Numai angajații militari au voie să pună piciorul acolo și niciunui jurnalist nu îi este permis sa viziteze Diego Garcia. Între timp, refugiații din Diego Garcia au fost lăsați în sărăcie. Lupta lor pentru a reveni în patria lor continuă și astăzi.
Insula este gazda programelor de tortură CIA pentru suspecții de terorism. Aproximativ 1.000 de militari americani și aproape 2.500 de angajați sunt la baza militară de pe insulă.
Arvin rămâne departe de familia sa. Are o fiică în vârstă de 7 și un fiu de 10 de ani pe care nu i-a mai văzut din aprilie 2016, și până în aprilie 2018 va sta pe insulă, până când se încheie contractul său de muncă.
„Supraveghetorul meu devine furios. Bem mult pentru ca ne este dor de casa. Nu am de ales, în situația mea. Nu-mi pot vedea copiii cum cresc", a declarat Arvin pentru New Internaționalist.
Danilo spune că o mulțime de muncitori consumă mult alcool pentru a face față problemelor.
Nimuel, în vârstă de 28 de ani, câștigă 400 de dolari pe lună. El trimite acasă cea mai mare parte din bani, la prietenă. Au împreună un copil. Când a fost întrebat despre ultima dată când și-a văzut copilul, acesta a spus că „numai pe Facebook".
Jurnaliștii de la New Internaționalist au văzut un contract de munca în care unei femei i s-a impus o reducere salariala pentru că a trebuit să părăsească insula ca să își rezolve o problema personală în Filipine. Alți angajați au fost amenințați cu concedierea în cazul în care nu au acceptat reduceri de salarii.
Situația din Diego Garcia a ajuns și în Camera Reprezentanților, care absolvă Statele Unite de responsabilități asupra angajaților. O scrisoare din 2001 a US Navy arată că Washingtonul nu trebuie să respecte legile compensatorii și ca filipinezii sunt în proprietatea statului american.
„US Navy, care angajează filipinezi resortisanți ai unor țări terțe [lucrători non-SUA angajați de peste mări], nu trebuie să respecte salariul standard de muncă din SUA și legile de compensare", se arata în scrisoarea din 2001.
Departamentul Apărării din SUA nu a răspuns la solicitarea New Internaționalist pentru un comentariu cu privire la aspectele salariale din Diego Garcia.
Firma Centerra Parsons a recunoscut însă că salariile sunt mai mici decât în Africa. Munca pe insulă nu este întotdeauna în condiții de siguranță. Doi foști angajați au declarat pentru New Internaționalist că au avut loc 5 decese începând cu anul 2000.
Politica de remunerare din Diego Garcia intră însă în conflict direct cu Departamentul Apărării al SUA, spune avocatul Michael O'Hara.
„Acestea sunt discriminări bazate pe originea națională a angajaților. Diego Garcia face parte din Marea Britanie. Mai degrabă, acestea compensează în comparație cu Filipine", spune avocatul.
Potrivit acestuia, Diego Garcia nu face parte din economia filipineza. Situata la 12.000 de km de țărm, angajații trimit bani înapoi în Filipine. Deși trăiesc în economia țării gazdă, ei nu sunt plătiți corespunzător.
