BUCUREȘTI, 11 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. În ultima vreme, probabil pe fondul scăderii nivelului de educație dar și al lipsei oricări cenzuri a exprimării publice, spațiul virtual — și chiar cel mediatic — a fost invadat de tot felul de șarlatani, de la cei care propun tămăduiri miraculoase prin substanțe, tratamente sau diverse proceduri "secrete", până la cunoscători ai "adevărurilor tainice", ori diverși clarvăzători. Și, din păcate, pe fondul de care aminteam, au și mare succes. Așa cum am spus-o în mai multe ocazii, aceste fenomen este un barometru al decăderii intelectuale al populației.
Audiența de care se bucură aceste fenomene asociate cu impostura și șarlatania umplu nu doar buzunarele respectivilor, dar fac și audiență televiziunilor. Există câteva televiziuni specializate în asemenea tipă de "gândire liberă", dar, culmea, televiziuni importante de știri fac emisiuni cu asemenea personaje, care își dau cu părerea despre evenimente și personalități politice, ori despre alte chestiuni serioase. În ciuda ridicolului, fenomenul proliferează, fiindcă, din păcate, lumea se uită — circul place.
Greu explicabila situație din Siria a "impus" fără doar și poate consultarea unor asemenea "paranormali" sau cunoscători ai "științelor secrete", care, bineînțeles, au bălmăjit niște speculații pline de truisme și de momente de dramatism, rezultând… ce era de așteptat — aberații.
Dar, departe de mine tentația de a nega existența unor vizionari din trecut care, fără dubii, nu au avut interese materiale, iar sănătatea lor mintală este certificată de mărturii serioase ale timpului; fenomenul para sau supranatural a lăsat urme în majoritatea culturilor și civilizațiilor, dar el nu are nimic în comun cu șarlatania de la fiecare colț de stradă din prezent.
În acest sens, Siria, una dintre cele mai importante zone ale lumii vechi, este prezentă în multe viziuni sau chiar în profeții, unele dintre acestea fiind mai mult decât intrigante în contextul conflictului actual. Damascul este legat indisolubil de destinul creștinismului, în primul rând datorită lui Pavel, "Apostolul neamurilor", dar și unor teologi extremi de importanți ai începutului creștinismului: Sf. Ignatie, episcop al Antiohiei, Ioan Gura de Aur, Ioan din Damasc. De asemenea, Siria a fost refugiul creștinilor persecutați în Ierusalim.
Revenind la profeții, cea mai cunoscută este cea din Vechiul Testament — Cartea lui Isaia, Capitolul 17 "Proorocie pentru Damasc", care începe cu "Proorocie împotriva Damascului: "Iată, Damascul este scos din numîrul cetăților și a rămas o grămadă de ruine". Mai apoi, profeția se extinde la toată Siria: ""Nici cetate întărită pentru Efraim și nici împărăție la Damasc. Tot așa va fi cu ramășita Siriei și cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel", zice Domnul Savaot". Isaia a trăit în secolul VIII al (î.d.C.), ar capitolul respectiv face parte din prima parte a Cărții (cap. 1 — 35), cuprinzând un șir de profeții privind căderea imperiilor Orientului, dar și nașterea Mântuitorului.
Profetul din secolul XVI, misteriosul Nostradamus (1503 — 1566), a "văzut" un război nimicitor, "apocaliptic", la scară planetară, care va începe din Orientul Mijlociu, din Mesopotamia. Unii interpretatori ai catrenelor sale profetice plasează acestă viziune în perioada prin care trecem.
Trecând la perioada contemporană, bătrâna clarvăzătoare oarbă din Bulgaria, Vanghelia Dimitrova (1911 — 1996), cunoscută ca "Baba Vanga", a uimit lumea cu prezicerea unor evenimente. I se atribuie o predicție despre anul 2017, în care va izbucni un război din Est, "al treilea război mondial care va avea punctul de pornire în Siria".
O altă profeție mult discutată, tot din epoca relativ recentă, este a cuviosului Paisie Aghioritul (1924-1994), autor al mai multor profeții despre un conflict mondial. "Din Siria va începe al treilea război mondial! Rugați-vă neîncetat!", spunea Paisie, 1983, după unele surse, începutul anilor ´90, după altele.
Așa cum spuneam, am selectat câteva — să le spunem — profeții, situate dincolo de bănuiala interesului pentru spectaculos, pentru mediatizare. Desigur, toate aceste texte pot fi privite de un ochi critic, pozitivist, drept fabulații, dar trebuie avute în vedere câteva atenționări:
— multe dintre predicțiile celor citați s-au împlinit, deci ori folosim termeni precum sincronicitate sau coincidență… ori ridicăm din umeri;
— domeniul științei este încă foarte limitat în raport cu dorința de înțelegere;
— de multe ori, în istorie, unele decizii ale celor mai inteligenți conducători s-au dovedit pentru totdeauna de neînțeles, generând însă schimbări colosale ale istoriei.
Să mizăm însă pe o realitate care va necesita o reinterpretare și relocalizare temporară a acestor profeții — ca și a oricăror analize catastrofice privind conflictele actuale, chiar dacă există multe considerente reale pentru care ne putem teme, gândind, precum ateul surprins de cutremur în lift, la soluția "Doamne-ajută-mă".
Închei cu un post scriptum, format din câteva idei expuse cu privire la război și cauzele sale de marele teolog care a fost Sfântul Serbiei, episcopul Nicolae Velimirovici (1881-1956), din cartea sa atât de sugestiv intitulată "Războiul și Biblia":
— Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului
— Lumea civilizată va pune în slujba viitorului război toată inteligența sa, toată energia și tot avutul sau, fără rezerve.
— Grozăviile distrugerilor din viitorul război vor întrece toate grozăviile războaielor din vremurile trecute.
— Viitorul război se va distinge prin lipsa de idealuri și prin lipsa milostivirii și eroismului.
— Între toate cauzele războiului viitor, ca și ale războaielor trecute, cauza fundamentală este lepădarea de Dumnezeu sau apostazia de la Dumnezeu Cel Unul și Viu. "Nu este pace necredincioșilor" (Isaia 48, 22).
— Necredința în Dumnezeu înseamnă credința în irealitate, în himere.
(citate din cartea "Războiul și Biblia", 1931 — Editura Sophia, București, 2002)
