BUCUREȘTI, 30 mart — Sputnik. Un cunoscut preot american de origine română a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa României de azi. M-a surprins acest articol, care și-ar putea găsi locul în orice mare cotidian; nu este scris doar cu talentul unui publicist din alte timpuri, dar denotă o tristețe sinceră; preotul Chris Terhes, deși american — sau poate tocmai de aceea — trăiește la nivel acut evenimentele. La el dezamăgirea nu s-a cronicizat printr-o delăsare fatalistă. Președinte al Coaliției Românilor pentru Combaterea Corupției, Chris Terhes nu a scris cu ura ipocrită a editorialistului dornic de like-uri, ci cu sensibilitatea rănită a celui care chiar îi pasă. Din această cauză am apreciat că articolul lui Chris Terhes, americanul rămas român până în naționalul său demn și constructiv, merită publicat integral.
"Unii spun ca România este o colonie. Afirmația este total greșită. Imperiile au investit în colonii. Când Imperiul Roman a cucerit Dacia a făcut drumuri, orașe, apeducte, a adus administrație, cultură. De la romani nici un imperiu nu a mai colonizat țările romane pentru că nu merita.
Nici măcar otomanii nu au transformat țările române în pașalâc turcesc, deoarece nu merita. Nu merita să investească bani în armata de ocupație, în administrație, în infrastructura pentru a-i ține sub ocupație pe români. Românii se pârau la Înalta poartă, se sabotau și se omorau între ei. Turcii s-au mulțumit să ne taxeze, să ne ia copiii să lucreze ori să lupte pentru ei și, ocazional, să ne jefuiască, când porneau vreo campanie împotriva unui domnitor care ridica uneori capul.
Controlul turcilor a funcționat prin faptul că ne puneau domni, contra cost evident, care îi persecutau apoi pe români prin biruri nemiloase. Rușii au copiat modelul cu succes.
În Transilvania, în anul 1438, s-a semnat "Unio Trium Nationum", în baza căruia maghiarii, sașii și secuii s-au recunoscut între ei ca nații și aveau drepturi. Românii/valahii, majoritari, nu erau recunoscuți ca națiune, ci ca "plebe", fără drepturi.
Abia după 1700, odată cu Biserica Greco-Catolică din Transilvania, începe lupta pentru drepturile românilor/valahilor. Ca acest popor să devină națiune avea nevoie de educație, așa s-au născut școlile Blajului, cunoscute ulterior ca "Școala Ardeleană". Au fost educate masele de țărani romani, li s-a spus cine sunt, ce drepturi au, apoi liderii au luptat pentru acele drepturi.
În martie 1791, episcopul greco-catolic de Oradea Ignatie Darabant a trimis împăratului austriac primul Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (Petiția Valahilor din Transilvania) în care cerea aceleași drepturi pentru românii din Transilvania ca ale celorlalte nații. Apoi au urmat și altele petiții similare.
Proclamația de la Blaj din 1848, de pe Câmpia Libertății, câmpie situată în spatele catedralei greco-catolice, vorbește despre drepturi și libertăți care trebuie să fie recunoscute și românilor.
Citind Proclamația de la Blaj, inspirată după Declarația de Independență americană, veți găsi principii care se regăsesc și azi în Constituția României ori în CEDO.
Drepturi, libertăți, justiție, respect din partea autorităților statului față de cetățeni — chestiuni pentru care înaintași de-ai noștri s-au bătut sute de ani să devină realitate și ulterior să fie cuprinse într-o Constituție.
România este în acest moment ca pe timpul domniilor fanariote, condusă de niște slugi și mercenari interesați doar să își păstreze scaunele, puterea.
Românul de rând a ajuns azi în România să nu mai fie cetățean cu drepturi și libertăți garantate de Constituție și respectate de autorități, ci un iobag, "plebe", hăituit și batjocorit de autorități ce desconsideră Constituția.
Drepturile și libertățile constituționale nu sunt ale PSD-ului, sau ale altui partid, ci ale fiecăruia dintre voi. Drepturile și libertățile sunt ceea ce vă identifică drept persoane, iar respectarea acestor drepturi și libertăți de către autorități vă identifică drept cetățeni.
În momentul în care nu mai aveți drepturile și libertățile garantate și respectate de către stat nu mai sunteți văzuți ca oameni, ci ca "elemente", așa cum îi vedeau comuniștii pe români.
Lupta din România în acest moment nu e între stânga și dreapta (care nu există în România), ci între tiranie și democrație. Iar câtă vreme în Romania o autoritate publică de represiune poate să încalce Constituția și separația puterilor în stat și să nu pățească nimic, înseamnă că România nu mai e democrație, ci tiranie.
Și Constituția comunistă prevedea o mulțime de drepturi și libertăți, iar legile — pedepse pentru cei care le încălcau. Aceste prevederi însă nu se aplicau niciodată Securității și Procuraturii, care te puteau abuza după cum doreau mușchii lor, deoarece erau deasupra legii.
E alegerea voastră în ce României doriți să trăiți: într-una în care sunteți respectați ca persoane și cetățeni, cu drepturi și libertăți, sau într-una unde sunteți plebe — care e doar bună de plătit/muls taxe și impozite."
Chris Terhes este preot la "Misiunea Sfântul Ioan Botezătorul" din Orange County, California. Originar din Zalău, a studiat teologia la Cluj, Jurnalism și Relații cu publicul la California State University din Fullerton.
