BUCUREŞTI, 29 mart — Sputnik. Administraţia prezidenţială a trimis un scurt comunicat, care ar putea trece foarte puţin observat — şi cu siguranţă neanalizat. Iată comunicatul:
"Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat marţi, 28 martie a.c., decretul privind retragerea decoraţiei Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Cavaler domnului Necolaiciuc Mihai, având în vedere Decizia Penală nr. 1758 din 23 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti. Ordinul a fost acordat prin Decretul Preşedintelui României nr. 554 din 1 decembrie 2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 16 decembrie 2000."
Chiar dacă pare un gest mai puţin important, retragerea ordinului Naţional „Steaua României" unuia dintre simbolurile corupţiei guvernamentale, este un gest care trebuia făcut de mult — şi este firească întrebarea cum, pe ce bază a primit Mihai Necolaiciuc cel mai important ordin al României — dar şi de ce acest ordin nu i-a fost retras încă de acum 12 ani când Necolaiciuc a fugit din ţară, devenind cel mai căutat urmărit internaţional din România?
Ridicolul situaţiei este deplin: urmărit internaţional, apoi arestat, apoi condamnat şi încarcerat — dar tot timpul cu "Steaua României" în piept — adică ordinul primit, în timp, de eroi ai epopeilor naţionale, de mari artişti, de oameni de ştiinţă, mari diplomaţi, oameni de cultură, sportivi de prim rang — şi, printre aceştia, Necoliciuc!
La originea numirii lui Necolaiciuc în fruntea CFR, marea instituţie unde avea să se producă ilegalităţile, stă Anca Boagiu, prima dintre protejatele lui Traian Băsescu, cea căreia Băsescu îi cedase locul său la ministerul de care aparţinea CFR, Transporturile. Emil Constantinescu, aflat pe final de mandat, "învins de sistem", după cum se declara chiar el, i-a conferit lui Necolaiciuc Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Cavaler pe 1 decembrie 2000, de Ziua Naţională a României. Mai mult ca sigur, "sistemul" nu i-a comunicat cine este Necolaiciuc, altfel, probabil, preşedintele Constantinescu nu ar fi acceptat această acordare.
Marile ilegalităţi se petrec în mandatul secund al lui Ion Iliescu, când un întreg angrenaj al infracţiunii a funcţionat întru paguba statului. Spre deosebire de Constantinescu, Ion Iliescu a beneficiat de fidelitatea serviciilor secrete, deci e greu de presupus că nu a fost informat de ceea ce face unul dintre beneficiarii — sau "cavalerii" — marelui Ordin.
Pe timpul preşedintelui Băsescu Necolaiciuc fuge din ţară, scandalurile sunt uriaşe, dar nimic nu se întâmplă. Sigur, sentinţele i s-au dat abia în 2014 şi 2016, dar probele şi faptele erau de mult, de peste 10 ani, de notorietate publică. Cazul retragerii Ordinului lui Laszlo Tookes a suscitat interes major; dar cazul unuia dintre cei mai controversaţi români, aşa cum spuneam cel mai important urmărit internaţional, cum a putut fi lăsat de-o parte?
Klaus Iohannis a făcut ceea ce trebuia. Punct. Însă, plecând de la acest sfârşit de capitol, nu cumva ar trebui verificat şi ce alte figuri de acest gen se găsesc printre cei ce ar trebui să fie lumini — dar sunt, de fapt, nişte pete întunecate pe obrazul României? Deci, poate că după acest capitol, ar putea fi început un altul. Punct — şi de la capăt.
