Manifestația a avut loc în contextul în care în acest an ar urma să fie organizat un referendum pentru definirea instituției familiei în Constituția României: formularea neclară și ambiguă, care lasă loc unor interpretări eronate, ar urma să fie înlocuită cu o definiție care se potrivește valorilor identitare românești: căsătoria poate fi încheiată doar între un bărbat și o femeie.
Minunatul marș, care a avut loc în 285 de localități, nu este pur și simplu o declarație de intenții sau un moft al celor 3 milioane de români care au semnat în favoarea modificării Constituției, ci un adevărat manifest identitar, prin care se revine la discuția cu privire la fundamentele valorice pe care trebuie să se reașeze neamul românesc după o lungă perioadă de incertitudini și dezorientări, odată cu căderea regimului comunist în 1989.
Aici nu vorbim doar de niște poziții în unele probleme sociale înguste, despre niște drepturi particulare, ci de viziune integrală asupra sensul existenței umane pe care trebuie să se așeze proiectul de țară. Sensul românesc al maternității și feminității, sacralitatea familiei tradiționale, pilonii patriarhali fără de care conștiința românească este o formă fără fond.
E vorba de o revoluție conservatoare, identitară și suveranistă, o nouă "primăvară a popoarelor" și a civilizațiilor, care se face tot vizibilă în Europa și SUA, fără a avea neapărat mize electorale de scurtă durată. Adevărata miză este una pe termen lung și urmărește o schimbare în profunzime o modului de așezare a lumii.
E o revoltă împotriva corectitudinii politice, împotriva cosmopolitismului, împotriva acelui malaxor în care se încearcă ștergerea oricărui rost al existenței persoanei și a națiunilor, se încearcă a duce în derizoriu orice idee de dragoste jertfelnică și valoare a vieții umane, care izvorăște din viziunea specifică asupra lumii fiecărei culturi. Românii nu au ieșit în stradă de dragul unor chestiuni politice de context, ci au ieșit să-și manifeste sprijinul față de pilonii eterni ai propriei identități.
Acțiunea din acest an a avut marele avantaj de a arăta adevărata față a dușmanilor valorilor identitare, care nu s-au sfiit să-și lase flegma pe asfalt și zidurile clădirilor, ca semn al urii de care sunt posedați.
Faptul că, spre deosebire de ceilalți ani, Biserica Ortodoxă Română s-a implicat activ în promovarea acțiunii, demonstrează odată în plus că identitatea românească nu poate fi imaginată în afara comuniunii de credință.
Marșul pentru Viață este un adevărat manifest identitar, unul dintre puținele acțiuni de stradă care contează cu adevărat pentru existența în timp a neamului românesc, pentru că care în centrul atenției prezentul sau trecutul, ci viitorul tuturor românilor.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.
