BUCUREȘTI, 25 martie, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Sărbătoarea Bunei Vestiri sau Blagoveștenia este una dintre cele mai importante sărbători creștine, dar și plină de semnificații ascunse profanilor — și cu profunde semnificații filosofice. Sărbătoarea este legată de două personaje-simbol ce fac subiectul unor dintre cele mai importante și complexe studii: Îngerul purtător de Duh și Născătoarea prin sau de Duh. Arhanghelul sau îngerul Gabriel este poate cea mai enigmatică și complexă entitate din Biblie, dar și din întreg spectrul religios universal — în diversele sale denumiri. Este sărbătoarea Revelației — prin care Dumnezeu, voința Sa, ajunge la oameni.
Istoricul actualei sărbători începe în estul Europei, în secolul V, numită și "Vestirea Nașterii Domnului", pentru ca, ulterior, pe vremea papei Leon al II-lea, în secolul VII, Roma să o preia. Primii care au sărbătorit Revelația Bunei Vestiri par a fi fost creștinii armeni. Spre deosebire de ceilalți creștini, armenii prăznuiesc Buna Vestire pe 7 aprilie, raportându-se la vechea dată a Nașterii Domnului, 6 ianuarie. De fapt, tot din secolele V-VI datează și ziua de 25 martie, imediat după ce a fost stabilită data Nașterii Domnului, 25 decembrie. În Occident, (data de) 25 martie a fost adoptată abia în secolul IX.
Revelația are legătură și cu Ioan Botezătorul, venirea îngerului fiind și o "împlinire" a sarcinii Elisabetei, mama lui Ioan, la șase luni după ce această rămăsese însărcinată.
"Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.
Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numita stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea". (Luca I, 26-38).
Istoricii consideră că Buna Vestire este prima sărbătoare dedicată Mariei, Născătoarea de Dumnezeu — o altă controversă teologică, de altfel.
Dar, așa cum spuneam, Buna Vestire are în prim plan una dintre cele mai importante și misterioase figuri din ale monoteismului, îngerul Gabriel. De fapt, cercetătorii fac legături între Gabriel și divinități prezente în credințe dinaintea iudaismului.
Gabriel, "Omul-Dumnezeu", mesagerul care aduce mântuirea și pedeapsa
În străveche ebraică, numele Gavriil însemna "Omul lui Dumnezeu" sau "Omul-Dumnezeu", ori, într-o altă versiune "Dumnezeu este puternic", sau "Dumnezeu este puterea mea". Numele include rădăcina "El", adică zeu sau Dumnezeu. Alături de Mihail este îngerul ce stă lângă Tatăl — aici apărând și o altă discuție; Gabriel stă la stânga Tatălui, locul rezervat simbolic femeii… De fapt, Gabriel este singurul dintre personajele divinului iudeo-creștin despre care se afirmă că ar fi femeie. De altfel, în iconografie, Gavriil, înveșmântat în culorile purității, alb și albastru, poartă nu numai trâmbița vestitorului, ci uneori un crin, simbolul fertilității, al Maicii Domnului, sau chiar o făclie, simbol ezoteric major. Alteori el poartă o creangă (din Grădina Raiului) sau o lance în mâna dreaptă — nu sabia, simbolul perechii sale, Mihail. Tot în unele reprezentări, el poartă în mâna stângă o oglindă pe care apare litera "H" (X, în greacă) — prima literă a numelui lui Hristos (Χριστος) în limba greacă.
Misiunea Arhanghelului Gavriil este de a aduce vestea, mântuirea oamenilor, fie prin venirea Domnului Hristos, fie prin Cuvintele sfinte, fie prin lumină — un ansamblu de misiuni și caracteristici care îl conexează pe Înger cu figuri legendare ale multor religii și culturi, de la zei la marii răzvrătiți care au adus omului secretele zeilor.
În Vechiul Testament, Gabriel apare în două viziuni ale profetului Daniel (Daniel 8.16 și 9.21). Este cel care anunță întoarcerea evreilor din robia Babilonului, dar îi transmite, printr-o viziune, viitorul (neamurilor) lui Israel.
În Sfânta Tradiţie Gabriel este cel care l-a inspirat pe profetul Moise să scrie Cartea Facerii sau chiar întregul Pentateuh, fapt completat ulterior prin studiile rabinice care ajung la concluzia că Gabriel este îngerul l-a învățat pe Iosif cele șaptezeci de limbi pe care trebuia să le cunoască pentru a putea guverna Egiptul. Tot în tradiția ebraică, Gabriel este îngerul pedepsei divine care s-a abătut asupra Sodomei și Gomorei. De menționat și că Gabriel apare și în scrierile enochiene (Enoch 20.7).
În Noul Testament, îngerul Gabriel apare de două ori, evanghelistul Luca ((1.19 și 1.26) spunând că îngerul a vestit lui Zaharia nașterea lui Ioan Botezătorul și Mariei, a lui Iisus, Hristosul. Fapt ciudat și legat de ipoteza feminității îngerului, el i se adresează Mariei, o femeie, nu pe un ton poruncitor, firesc pentru viziunea Testamentară, ci o ridică pe un plan superior, numind-o "cea plină de har", în condițiile în care actul "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine" nu se petrecuse încă; mai mult, îngerul pare a se închina la vederea, un semn de respect nefiresc pentru acea perioadă a vechii Iudee, fiindcă văzându-l Maria se miră și "cugetă în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?".
Tot în tradiţia creştină, Gabriel este şi îngerul păzitor al lui Iisus Cristos. El i-a apărut lui Iisus în Grădina Ghetsimani, pentru a-l întări la viziunea Calvarului. Tot el ar fi dat de-o parte piatra din fața mormântului este cel care le-a vorbit femeilor, fiind un îndrumător al unui alt personaj extrem de important, Magdalena: "Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat!".
Îngerul Gabriel are un rol fundamental și în cealaltă mare religie abrahamică, Islamul. Conform tradiţiilor islamice, Mahomed a început să primesc revelaţii de la Dumnezeu în ultimii 23 de ani de viață, începând de la vârsta de 40 de ani, trimise prin îngerul Gabriel — Jibrail. Profetul Mahomed spune Jibrail cel cu 140 de perechi de aripi, "spiritul divin al adevărului" i-a dictat Coranul, vers cu vers.
În opinia mea, Gabriel este cea mai interesantă, mai complexă dintre divinitățile testamentare. Așa cum spuneam, apariția sa este identificată cu cea a unor personaje din divinariul sumerian, originea culturii și civilizației abrahamice israelite.
Ca o concluzie… Revelația
Cred că înțelegerea semnificației Bunei Vestiri este vitală pentru credința fiecăruia; mesajul, semnificația, ar putea fi acela că Revelația stă doar în puterea lui Dumnezeu, deci așa zisele revelații provocate de om, de așa ziși profeți, sunt false. Oamenii speciali, artiștii, înțelepții, pot avea parte de inspirație, care poate fi numită "divină" — metaforic sau metafizic; spre deosebire de ea, revelaţia este un act unilateral de voință divină, care se manifestă prin profeţi.
Divinitatea este cea care are „exclusivitatea" şi motivul revelaţiei, nu omul. Oricât ar fi de sfânt, de iniţiat sau de posesor al cunoştinţelor rămâne doar un beneficiar al Darului, al Scânteii Divine; de aceea el nu poate provoca Revelaţia… ci numai El!
Dragoș Dumitriu
