Sunt o mămică tânără care a avut atât norocul, cât și nenorocul să aducă pe lume o fetiță în una din țările europene, și anume în Marea Britanie. De ce nenorocul? Pentru că am născut aici, departe de mama, cu atâtea temeri și întrebări, mai ales că este primul copil și aveam idei vagi despre modul de îngrijire a unui bebeluș (nici măcar nu văzusem vreodată cum trebuie să-i faci băiță). Toate aceste incertitudini au dispărut odată cu nașterea micuței noastre, iar în noi s-a cuibărit un sentiment puternic de responsabilitate față de acest pui de om. Am hotărât să scriu despre experiența mea deoarece văd tot mai multe articole despre experiența de a naște în Marea Britanie, în care nu întotdeauna este prezentată realitatea. Parca se încearcă a ponegri sistemul medical din Moldova. În articolele citite de mine am găsit descrieri de poveste ale sistemului medical britanic, de parcă aici, în Marea Britanie, ar fi raiul pe pământ.
Realitatea pe care am văzut-o eu
Am fost întâmpinată cu multă bunăvoință când am mers prima oară la spital, în ciuda faptului că cunosc foarte puțin limba engleză. După aceasta am făcut vizite regulate, o data la trei săptămâni. Cu o luna înainte de naștere, asistenta medicală a venit acasă să vadă condițiile în care va fi crescut copilul și să-mi descrie așa-numitul "plan de naștere".
În Marea Britanie procesul de naștere este diferit de cel din Republica Moldova. Aici nu te internează imediat ce apar durerile caracteristice aducerii pe lume a unui copil. Stai acasă și rabzi cuminte. Și doar atunci când uterul s-a dilatat în jur de 4 cm, ești internată în spital. Nu am născut natural, deoarece au apărut unele complicații. Așa că, după 48 de ore de travaliu, medicii au hotărât că trebuie să nasc prin cezariană pentru a nu pune în pericol viața mea și a fătului. tinereAm avut norocul să am soțul și surorile mele alături, una dintre ele a stat și în sala de operații, având rolul de traducător. Medicii și asistentele medicale și-au făcut bine meseria. Mica prințesă s-a născut sănătoasă.
Două zile într-un spital din Marea Britanie
Vreau să vă descriu salonul în care am stat deoarece am citit un articol care m-a enervat foarte mult. În acesta, o mamă își împărtășește impresiile după ce a născut în Marea Britanie și menționează că "a stat într-un salon spațios, în care era și o canapea pentru soț sau vizitatori". Nu neg că sunt și astfel de condiții în spitalele de aici, doar că ea a uitat să menționeze că a născut la o clinică privată. Dacă englezii ar dispune de atât de mult spațiu, nu ar mai externa pacienții după doar două zile. Da, doar două zile am stat în spital după cezariană. M-au externat, chiar dacă eu abia mă țineam pe picioare. (În perioada postoperatorie, de reabilitare, englezii te trimit acasă, nu stai mult în spital sub supravegherea medicilor.) Deci una din problemele de aici este numărul mic de locuri în spital. De aceea tratamentul îl faci acasă, însă timp de zece zile medicul te vizitează zilnic și îți monitorizează starea de sănătate.
Condițiile "de cazare" din spitalul britanic în care am născut eu
Era o camera mare, separată în altele șase compartimente de niște perdele groase din cauciuc. În acest spațiu, stăteau șase mămici și bebelușii lor. Pentru fiecare era rezervat un pat pentru mamă și altul mai mic pentru bebeluș. Aveam și un televizor suspendat de un dispozitiv cu ajutorul căruia îi puteai schimba locul și poziția. Dimineața aveam posibilitatea să aleg, dintr-un meniu variat, ce aș vrea să mănânc. Puteam opta pentru cartofi, carne de pui, pește, fructe sau iaurt. Când am fost externate mi-au dat gratuit pachetul cu medicamente pe care trebuia să le administrez ulterior. Au verificat până și modul în care am așezat micuța în scaunul special destinat plimbării cu mașina.
Nu voi continua. Concluziile să le faceți voi.
Irina S., 25 de ani
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
