BUCUREȘTI, 22 mart — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Nimeni nu își mai imaginează că Watergate a fost opera ziariștilor de la Washington Post, toată lumea știe acum că puternicul ziar a fost folosit pentru a se menține… hai să spunem un anumit mod de lucru în suprastructura americană. Informațiile venite de la persoane rămase până azi secrete au dus la căderea unui președinte revoluționar, din multe puncte de vedere — și asemănător, în intenții deocamdată, cu cel de azi: oprirea intervențiilor militare americane pe teatre de război îndepărtate.
Învins, Richard Nixon declara: „Aș spune că, după reacția imediată, de înțeles față de politică în general, îngrădirea activităților CIA, opoziția față de unele din practicile FBI etc. sindromul Watergate și-a urmat probabil cursul, și aceasta spre binele țării. Nu exista cale (…) decât demisia din funcția de președinte al Statelor Unite".
În momentul de față, mediile atlantiste transmit și interpretează declarațiile directorului Biroului Federal de Informații (FBI), James Comey, conform căruia "anchetează posibila implicare a guvernului rus în alegerile prezidențiale din SUA, inclusiv eventualele legături dintre Moscova și echipa de campanie a președintelui Donald Trump".
Nimic nou până aici, deoarece același director FBI declarase, în cadrul unei audieri în Congresul SUA, că ancheta "include verificarea unor legături de orice natură între persoane asociate campaniei lui Trump și Guvernul din Rusia, precum și posibilitatea de a fi existat o coordonare între campanie și eforturile părții ruse". Conform L.A. Times, Comey ar fi declarat că ancheta ar fi început în iulie 2016, fapt destul de puțin credibil, pentru că ar fi fost folosită în campania prezidențială împotriva lui Trump, administrația Obama neprecupețind nici un efort în acest sens. Pare mai degrabă un scenariu — de film sau de… campanie. Ca dovadă a acestei variante, tot L.A. Times scrie că directorul FBI ar fi refuzat "să răspundă la întrebarea unui membru al Camerei Reprezentanților, dacă există deja dovezi că persoane asociate campaniei lui Trump s-ar fi "intersectat" cu entități ale statului rus" — fapt din nou cunoscut din relațiile de afaceri ale unor apropiați ai lui Trump cu Rusia.
Interesant însă, în aceeași logică a Watergate-ului, este reacția deschisă, ciudată pentru persoane suspuse din Intelligence, directorii FBI și NSA, de a-l contrazice pe președinte în privința afirmațiilor acestuia că ar fi fost monitorizat de administrația Obama. "Niciun președinte nu poate cere o astfel de monitorizare", a declarat șeful FBI, susținut de cel al NSA, amândoi ignorând realitatea ultimilor ani — anume ascultarea șefilor de stat și guvern din UE și din alte zone ale lumii de către serviciile americane — evident de sub comanda aceluiași președinte care "nu poate cere o astfel de monitorizare".
Deci, se pune întrebarea — pe lângă o parte a presei, care se manifestă evident ostil, este Trump lucrat și de șefii serviciilor? Apare și o altă problemă — NATO. Mai bine zis, grupurile de interese din spatele angrenajului militar-politic.
Medii atlantiste sunt alarmate că administrația Trump ignoră NATO, ba chiar și pe personajul butaforic din fruntea Blocului. Principalul difuzor al fluxurilor de știri filtrate de NATO, Radu Tudor, scrie pe blog: "Este probabil pentru prima oară în istoria NATO când un șef al diplomației americane ignoră cu premeditare o întâlnire atât de importantă la Cartierul General de la Bruxelles". Micile fracturi logice se încearcă a fi camuflate prin vehemență (specifică jurnalistului propagandist) — adică "este pentru prima dată" sau "probabil este"? "Ignoră cu premeditare"? Ar putea ignora secretarul de stat SUA pentru că o fi îndrăgostit? În fine, ideea e că Tillerson preferă unei întâlniri cu miniștri de Externe ai unor state care, în cadrul NATO, stau oricum drepți în fața SUA, o întrevedere cu președintele Chinei, urmând apoi a face o vizită în Rusia. Desigur, spre disperarea analiștilor gen Radu Tudor. De fapt, Tillerson a comunicat că e interesat de un singur lucru în discuțiile cu liderii țărilor NATO — combaterea ISIS.
Dar, transmite portavocea atlantistă de la Antena 3, "Tillerson riscă să alimenteze o percepție periculoasă dacă va renunţa la summitul aliaţilor, dar va merge mai departe cu vizita programată în Rusia. În acest sens, unele ţări partenere sunt deja îngrijorate că administraţia Trump este mai interesată să negocieze cu marile puteri, iar naţiunile mici pot aştepta atenţia liderului american, întrucât sunt oricum dependente de securitatea asigurată de Washington". Oh, din nou… noutăți! Adică pe vremea lui Obama nu eram la cheremul americanilor, ne tratau ca pe egali, în maniera accesului la Deveselu doar cu acordul ambasadorului SUA? Poate are ceva de spus în sensul acesta președintele Senatului, sau fostul premier Ponta.
Dar să nu-l subestimăm pe "analistul militar", fiindcă are argumente puternice: "Donald Trump şi-a exprimat adeseori admiraţia pentru preşedintele Vladimir Putin, în vreme ce Tillerson a colaborat îndeaproape cu guvernul rus din poziţia de director executiv al Exxon Mobil. De asemenea, actualul şef al diplomaţiei americane s-a îndoit anterior de necesitatea sancţiunilor economice împotriva Moscovei, iar fosta sa companie are interese financiare majore în Rusia". Fapte arhicunoscute și asumate din care rezultă… ce? Habar n-aveți, iată:
"După dezvăluirile incendiare din Congresul SUA prin afirmațiile făcute de directorul FBI dar și de congressmani importanți, apar în continuare dovezi ale politicii dubioase făcute de administrația Trump în raport cu aliații SUA de aproape 70 de ani, în NATO" — o înșiruire, așa cum am văzut, nesusținută de altceva decât de vehemența propagandistului atlantist. Directorul FBI nu a spus nimic nou, în acest sens și nu există nicio dovadă — sau poate o prezintă RT (Radu Tudor, nu Russia Today). Deci, este doar o campanie de propagandă.
Iar finalul "analizei" e apocaliptic: "Atitudinea ostila a controversatului lider de la Casa Albă este pusă de specialiști pe seama influenței vechi și constante a serviciilor rusești asupra sa și echipei care azi conduce executivul american". Care "specialiști"? Alex Cumpănașu, Rareș Bogdan, Cristian Diaconescu; Turturică?… (Cozmin Gușă e prea deștept să spună asemenea gogomănii) Deci, în lipsa unor precizări, a unor link-uri care să trmită la acei "specialiști" și la "părerile care pun pe seama influenței", asta e pur și simplu creare și răspândire de informații false. Fake news, ca să folosim o sintagmă la modă.
Revin la ideea inițială — toată această zvonistică și aceste falsuri nu sunt importante prin impactul direct, ci prin crearea, în timp, a unei idei generalizate — Trump e omul rușilor. Pe vremuri, sarcina murdară a celebrei UM 0110 a Securității, așa zisa unitate "anti KGB", era de a "colora" personaje de care regimul dorea să scape în nuanța "omul Moscovei", sau mai rău, "omul KGB". Desigur, urmașii celor care au orchestrat Watergate sunt mult mai perfecționați, dar efectul urmărit e același. Iar lovitura poate veni, ca și în cazul lui Nixon, în culmea gloriei.
Nixon a fost președintele care a oprit America să meargă pe un drumul al crimei — și a plătit. Pregătesc atlantiștii și "șoimii războiului" ceva asemănător în cazul în care Trump va dori ca "America great again" să renunțe la demența războaielor de peste mări, la trimiterea de trupe și crearea de baze prin toată lumea, rezultatul fiind creșterea terorismului și a ariei conflictelor? Ori poate că afacerile colaterale ar putea fi deranjate — cum ar fi traficul de droguri prin țările NATO (sau controlate de NATO), este doar un exemplu care mi-a sărit în ochi urmărind raportul lui Daniel Horodniceanu, șeful DIICOT, despre traficul și consumul de droguri. Dar, pentru unii, de exemplu pentru suspomenitul RT, este „extrem de îngrijorătoare situația privind influența Rusiei la Casa Albă", după cum titrează în articolul de pe blogul personal și pasional.
