BUCUREȘTI, 21 mart — Sputnik. Tema relațiilor româno — sovietice postbelice stârnește nu numai controverse, dar și o imediată reacție de adversitate. Printr-un fel de postulat cvasiunanim acceptat, numele lui Stalin nu admite aspecte pozitive, în nici un domeniu. Și, totuși, mă încăpățânez să cred că studiul, probele și demonstrațiile sunt cele care trebuie să ne conducă la concluzii, chiar dacă asta înseamnă să trecem peste unele asemenea "postulate" — sau chiar peste spaimele bunicilor.
Un capitol povestit în fel și chip este cel al relațiilor economice dintre cele două state, începând chiar cu 1945. Săptămâna trecută a avut loc o masă rotundă pe această temă, evenimentul fiind organizat de Institutul de Slavistică al Academiei Ruse de Ştiinţe, cu sprijinul Centrului de Studii Ruse şi Sovietice „Florin Constantiniu". Gazdă a fost Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură la Bucureşti, discuțiile fiind moderate de directoarea centrului, Natalia Muzhennikova. Participarea a fost selectă — oameni de ştiinţă, cercetători și istorici din Federaţia Rusă şi România — notabilă fiind prezența Excelenţei Sale domnul Valery I. Kuzmin, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federației Ruse în România. Materialele prezentate vor fi postate în curând pe site-ul Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură.
Până atunci vă prezentăm un articol pe această temă realizat de psihologul Alexandru Voicu, care propune încă din titlu o ipoteză care va stârni comentarii, anume resuscitarea economică a României postbelice ca rezultat al relaţiilor sovieto-române.
"Dacă România a cunoscut în perioada socialistă o incontestabilă perioadă de dezvoltare şi progres, aceasta se datorează în mare parte şi relaţiilor pe care le-a avut cu Uniunea Sovietică", scrie Alexandru Voicu. "Ţinând cont de situaţia economică precară în care se afla România, Uniunea Sovietică a avut ulterior iniţiativa prelungirii termenului de plată a datoriei (de război, n.n.) cu încă 2 ani. Atitudinea conciliantă şi prietenoasă a URSS faţă de România s-a manifestat şi cu alte ocazii, în perioada următoare", apreciază Alexandru Voicu, adăugând mai multe exemple din perioada 1945 — 1946.
Interesantă este și atitudinea lui Stalin care "purtându-i o simpatie prim-ministrului român Petru Groza, a acceptat şi modificarea obligaţiilor române stabilite prin Convenţia de Armistiţiu". Autorul îl citează pe Gheorghe Apostol, care vorbește de o decizie importantă a lui Stalin: "Să se reducă la jumătate plata datoriei pe care România mai trebuie să o achite URSS-ului!".
Alexandru Voicu amintește și date mai puțin cunoscute, tot din perioada lui Stalin, când cauza României a fost susținută în diverse ocazii când statele occidentale au cerut despăgubiri sau compensări. Apoi, autorul prezintă date despre acordul de colaborare economică și comercială din 8 mai 1945, în urma căuia "România a înregistrat beneficii, prin demararea procesului de industrializare a ţării şi prin accesul produselor româneşti pe piaţa sovietică".
"Acordul de colaborare s-a concretizat în înfiinţarea „SovRom"-urilor, care urmăreau dezvoltarea principalelor ramuri ale economiei româneşti: industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi uraniului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria lemnului, industria chimică, mecanizarea agriculturii, construcţii, transporturi navale şi aeriene, asigurări şi bănci".
Autorul susține că România a avut importante beneficii de pe urma „SovRom"-urilor, "prin accesul la tehnologiile industriale sovietice, prin expertiza specialiştilor ruşi detaşaţi în România şi prin pregătirea şi calificarea personalului român primit la studii în URSS", iar aceste beneficii "au fost cu atât mai mari începând cu data de 25 septembrie 1956, când sovieticii au cedat României partea lor din „SovRom"-uri".
Alexandru Voicu descrie apoi amplificarea relațiilor economice odată cu înființarea, în 1949, a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). "Pentru România, apogeul acestei rodnice colaborări a culminat cu participarea singurului cosmonaut român, Dumitru Prunariu, la misiunea spaţială „Soiuz 40", din 14 mai 1981", consideră Alexandru Voicu.
Un alt aspect interesant și controversat legat de CAER este așa-numitul "plan Valev", elaborat de economistul sovietic Emil Borisovici Valev în anul 1964, "care propunea organizarea şi specializarea economiilor din ţările fostului bloc socialist, în funcţie de resursele şi potenţialul fiecăreia".
"României îi revenea rolul de ţară predominant agro-industrială, datorită solurilor fertile şi condiţiilor geo-climatice favorabile. În această ordine de idei, interesant este faptul că astăzi, în România dezindustrializată şi redusă la nivelul de ţară agrară nu de sovietici (!), un proiect similar „planului Valev" este primul şi singurul punct de la care se poate pleca pe calea reconstrucţiei economiei româneşti" comentează Alexandru Voicu.
Am reprodus doar câteva fragmente din acest articol documentat, care merită citit integral de cei care vor să judece pe bază de date, nu de povești.
