BUCUREŞTI, 24 feb — Sputnik. În multe dintre aceste vile trăiesc copii singuri, lăsaţi aici de părinţii plecaţi pentru a munci pe brânci între străini.
Această situaţie o întâlnim, de exemplu, în comuna Lozna din judeţul Botoşani, unde 30% dintre locuitori sunt plecaţi în străinătate, iar restul locuitorilor rămaşi sunt, în majoritate, bătrâni, copii sau invalizi. Dintre cei care au plecat, cei mai mulţi muncesc în Italia, dar sunt la muncă şi în Germania, Danemarca sau Norvegia.
Românii plecaţi muncesc pe brânci acolo, departe de casă, purtând însă permanent în suflet durerea sfâşietoare cauzată de despărţirea de copii şi de dorul de casă. Ei îndură privaţiuni pentru a aduna bani, din care îşi întreţin familiile rămase în ţară. Mai mult, din banii strânşi reuşesc să ridice case pentru copii lăsaţi singuri în România.
Maria Cical, de 25 de ani, este fiica unuia dintre loznenii plecaţi la muncă în Italia. Părinţii ei au plecat în Roma când ea avea doar 14 ani. Acum are trei copii, însă în grija ei mai sunt şi două surori mai mici, pe care le-a crescut de mici. Când este întrebată câţi copiii are, spune că are cinci.
„Lucrurile s-au schimbat în bine din punct de vedere financiar. Am scăpat de probleme. Dar este rău fiindcă simţim tot mai mult lipsa mamei şi a tatei. Ne punem mereu întrebarea când se vor întoarce. Ne-o punem des şi nu avem răspuns. Până la 14 ani am fost obişnuită cu mama lângă mine şi este atât de greu. Este sfâşietor sufleteşte", a mărturisit tânăra, cu ochii în lacrimi, potrivit botosaneanul.ro.
Tânăra a mai spus că salariile din Romănia îţi permit doar să supravieţuieşti, însă, dacă mai vrei să şi construieşti ceva, să ai o casă, devine un lucru irealizabil pentru foarte mulţi români. „Eu sunt în situaţia în care caut să muncesc, dar nu am unde. Stau cu diplomele pe masă şi nimic. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă părinţii nu s-ar fi dus în străinătate", a adăugat botoşăneanca.
Într-o situaţie similară se află şi Angela Mălureanu, care are 32 de ani şi şase copii. Soţul ei munceşte în construcţii în Germania. Femeia spune că, dacă soţul ei nu s-ar fi sacrificat şi nu ar fi plecat, nu ar fi avut casă, nu ar fi avut nimic.
Când era acasă, bărbatul obţinea din munca sa doar 50 de lei pe zi, bani din care îi era imposibil să-şi întreţină familia formată din şase copii. Când vine vorba de soţul ei, pe femeie o copleşesc emoţiile şi durerea. „Este greu aici, în suflet", mărturiseşte femeia.
