La 21 februarie 1848 a apărut, la Londra, "Manifestul Partidului Comunist", scris de Marx şi Engels.
Karl Marx a fost un vizionar! Acum, în alt an, în alt secol, în alt mileniu, toate formaţiunile politice din Europa par a împărtăşi idealurile comuniste, cel puţin în campania electorală. Unde te uiţi, unde pleci urechea, unde mergi, nu dai decât de echitate socială, de protecţie socială, de stimularea implicării politice, de alocaţii, subvenţii, de egalitate de şanse, de rolul maselor în desăvârşirea bunăstării generale, se fac plebiscite pentru toate prostiile, se dă pomană de la Stat, se organizează mitinguri şi mari serbări populare.
E adevărat, în 2017, nimeni nu se mai ia de piept cu clasa exploatatoare, care pare a fi dispărut ca prin minune… Progresul a ajuns la soluţia optimă pentru a determina truditorul să muncească de bună voie, să stea peste program la corporaţie, fără să mai fie nevoie să-l forţezi, să-l motivezi, să-l prelucrezi ideologic, omul se naşte îmbârligat gata, pare-se, dispus să slujească multinaţionalelor fiind convins că el a hotărât aşa, de capul lui, cu toată luciditatea şi cu tot discernământul dezvoltat pe Facebook, Twitter şi LinkedIN.
Marx şi Engels n-au redactat doar programul general al unui partid, bun sau rău… Ei au făcut o trăznaie mult mai dihai, au proiectat o orânduire socială. Până la Comunism, lumea evolua spontan, după mecanisme care evoluau obiectiv în timp. Nimeni nu lucra la edificarea următoarei etape din viaţa omenirii.
Nu auzeai, la anul 476, "Băieţi, scăpaţi de sclavi, că sunt anacronici, daţi-o pe latifundii, să edificăm societatea feudală multilateral dezvoltată!", nici mai târziu "Căutaţi-l pe John Watt să se grăbească cu maşina aia, şi pe Adam Smith, să teoretizeze Capitalismul, că nu mai ţine treaba cu feudalismul!".
Lumea progresa, noile orânduiri se năşteau, trăiau şi piereau în mod firesc. De teoretizat, le teoretizau ideologii după ce începeau să existe. Cu Comunismul, lucrurile au stat altfel. El a apărut mai întâi în teorie, mai apoi a fost asamblat, ca un dulap IKEA, după prospect. Ca şi în cazul dulapului, Comunismul n-a putut fi construit exact ca-n schemă…
Marx şi Engels au prezis apariţia sa în societatea post-capitalistă. Comunismul avea să se ridice pe ruinele imperialismului în putrefacţie. În teorie. În practică, a fost nevoie de el în societăţi nedezvoltate industrial şi financiar, în Rusia şi în Mongolia. Mai apoi, Comunismul a fost exportat, implementat artificial, tot în ţări pe care nu le dădea afară capitalul din casă…
România postbelică era cel puţin la fel de anacronică precum Rusia ţaristă. Până şi Marx ştia asta… " Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Vlahia se numesc ei înşişi români." (Marx despre români).
"Băştinaşii" sună cam exploratoriceşte, cam exotic, cam amuzat… Nu că sensul de dicţionar n-ar fi propriu, dar parcă nu prea am auzit de "indigenii de la Frankfurt" sau de "aborigenii de la Viena"… Comunismul nu ne-a prins rău, nouă, băştinaşilor moldo-vlahi.
Am crescut ca populaţie, am construit oareşce infrastructură, am rezolvat problema locativă, am muncit cu program, nu ne-am îndatorat peste măsură, ne-am moderat aplecarea nesănătoasă spre lux, excese şi trândăvie.
Ce-a fost rău din Comunism ne-a marcat. Ce-a fost bun, n-am remarcat la vreme că ne-a ajutat.
Am terminat cu Comunismul, mai întâi eliberându-ne de restricţii, apoi de tarele sale, pentru ca într-un final să distrugem şi să risipim darurile şi compensaţiile lui. Acum e acum, că ne-am întors din Comunism în Capitalism, adică dintr-o orânduire mai nouă într-una mai veche, treabă fără precedent în istoria umanităţii!
Adevărul e că, dacă nu exploda mai întâi lagărul comunist, să ofere un buffer, un răgaz de timp şi o extensie de piaţă, Capitalismul ar fi intrat în criză acum 20 de ani. Aşa, a intrat în colaps, într-un proces ireversibil de distrugere, abia în anii 2000.
Ce urmează? Habar n-avem, că n-avem un Marx şi un Engels să ne dea scenariul înainte ca filmul să se turneze…
