Pe 21 februarie (stil vechi, 6 martie, stil nou) 1613 a fost ales Țar al Rusiei Mihail Feodorovici Romanov, întemeietorul dinastiei Romanov, cea care avea să conducă Rusia și Imperiul Țarist până în anul Marii Revoluții Socialiste. Alegerea sa a fost urmarea unei perioade de instabilitate ("Timpurile tulburi"), datorată atât decesului ultimului reprezentant direct al dinastiei lui Rurik, legendarul fondator a statului rus, dar și a invaziei poloneze și ocupării Moscovei. Abia după eliberarea Moscovei de către o armată a voluntarilor se întrunește Zemski Sobor (adunarea națională a boierilor, clericilor și oamenilor de rând), în total peste 800 de oameni din 55 de orașe rusești, iar alegerea s-a bucurat de susținerea totală a oștirii de cazaci. Va domni până la 32 de ani, impunând o perioadă de ordine și dezvoltare.
Mihail Romanov avea, în momentul alegerii, doar 16 ani. Rudă cu familia rurikizilor, era un tânăr religios, credința și susținerea bisericii răsăritului fiind o constantă a întregii sale domnii. Această valență a țarului de protector al credinței i-a făcut pe mulți domnitori și fețe bisericești din estul și chiar centrul Europei să-i ceară ajutorul. În acest fel, Mihail I a susținut credința ortodoxă din toate cele trei zone istorice românești.
Primul exemplu de ajutorare a credinței și bisericii ortodoxe românești de către Mihail I Romanov se referă la Moldova și capodopera bisericilor răsăritene, "Trei ierarhi". Icoanele catapetesmei au fost comandate unor pictori din Rusia, trimiși de țarul Mihail Romanov la rugămintea domnitorului Vasile Lupu. Astfel icoanele au fost pictate în tempera, pe pânză specială aplicată pe lemn. Pentru pictura murală, țarul Mihail trimite, în 1641, alți pictori vestiți Sidor Pospeev,Iacov Gavrilov, Deico Iacovlev și Pronca Nichitin. Alături de câțiva pictori moldoveni au lucrat un an, terminând magnifica lucrare în 1642. Citându-l pe marele critic de artă Răzvan Theodorescu, portalul ortodox "Doxologia" menționează "Figurile pictate pe pereți erau aidoma cu niște ființe însuflețite, pictura i-a uimit pe cei mai culți și pretențioși cunoscători de artă".
A doua mențiune se referă la Țara Românească și ctitoria domnitorului Unirii, Mihai Viteazul, o biserică (și mănăstire) ridicată de marele voievod în 1595 la Brăila, după ce a eliberat cetatea de sub stăpânirea turcilor. Academicianul Constantin C. Giurescu consemnează: "O jumătate de secol mai târziu, la 2 noiembrie 1644 locuitorii orașului doreau să reclădească lăcașul ajuns în stare rea, sau chiar dărâmat de turci, după moartea Viteazului."
Mitropolitul Meletie al Proilaviei se decide să ceară ajutor țarului Mihail Romanov și pleacă la Moscova ducând scrisori din partea domnitorului Matei Basarab, Patriarhului Partenie, dar și a fraților călugări ce slujeau la ctitoria Viteazului, mânăstirea Sfântul Nicolae. Prin scrisoarea din 15 noiembrie 1644, scrisă de frații de la mânăstirea Sf. Nicolae din Brăila, mitropolitul îl înștiința pe țar de greutățile preoților și credincioșii brăileni din cauza turcilor care au ars biserica voievodului Mihail și "mitropolia cea mică pe care am avut-o pentru credința neamului creștinesc…".
"Brăilenii îl rugau pe țar să-i ajute să reconstruiască bisericile arse", scrie Mădălina-Catrinel Banciu în "Brăila de altădată". "La 28 martie 1645, țarul acordă mitropolitului Meletie ajutorul cerut".
De un urmaș al țarului Mihail Feodorovici Romanov se leagă numele bisericii ortodoxe Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil din centrul Brăilei, transformată în lăcaș de cult ortodox de marele duce Mihail Pavlovici Romanov, după eliberarea orașului de sub turci în 1829, de oștile rusești conduse de prințul Mihail Romanov. Cu acea ocazie și cu binecuvântarea episcopiei Buzăului, bisericii i s-a dat hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Prințul Romanov a împodobit-o cu odoare sfinte, odăjdii, cărţi de cult și i-a dăruit icoana Sfântului Mihail, sfinţită în 1834, lucrată în aur şi argint. Este numită și azi "Icoana Romanovilor", fiind, după cât se pare, singura relicvă sfântă din România care a aprținut familiei imperiale ruse.
Ultimul exemplu se leagă de Transilvania, de ultimul an al vieții lui Mihail Romanov, și de numele Sfântului Ierarh şi Mărturisitor Ilie Iorest, mitropolit al Transilvaniei între 1640 și 1643, unul dintre cei mai importanți opozanți ai calvinizării și maghiarizării românilor transilvăneni. Moldovean de origine, este ales Mitropolit în urma intervenției domnitorului Vasile Lupu, și este hirotonit la Mânăstirea Argeșului. Deține înalta demnitate doar trei ani, când este îndepărtat datorită opoziției sale la politica de calvinizare forțată impusă de principele Gheorghe Rakoczy. Gheorghe Şincai scria: „Vezi cum se meşteşugea calvinii să tragă la credinţa şi legea lor pe bieţii români din Ardeal! Drept aceia, lesne poţi crede că pe mitropolitul Bălgradului Elia Iorest… nu pentru bârfele ce se scriu în diplomatul acesta s-au lepădat din vlădicie, ci pentru că n-au primit Catehismul".
Iorest este încarcerat timp de nouă luni, apoi, în 1645, este eliberat doar cu sprijinul unor "granți", el trebuid să-i plătească lui Rakoczy o mare sumă de bani. Mitropolitul a luat drumul Rusiei, de unde spera să obțină ajutor din partea Țarului Mihail, despre care auzise că ajută bisericile urgisite și călugării prigoniți. La Moscova spune că "a fost mitropolit în Alba-Iulia şi din cetatea aceasta l-au alungat ungurii, pentru credinţa ortodoxă şi creştinească, şi i-au făcut multe necazuri". Este primit de două ori în audiență de țar, aflat în ultimul an al scurtei sale vieți, căruia îi oferă "părticele din moaştele Sfântului Dumitru din Tesalonic", și primește daruri, o importantă sumă de bani (plata către Rakoczy), găzduire și permisiunea de a cerceta lucrări teologice rare.
A rămas peste iarnă la Moscova, studiind și slujind la bisericile moscovite alături de preoţi şi călugări ruşi. Iorest și-a petrecut ultimii 30 de ani de viață la Putna, ocupându-se cu studiul. Moartea sa e consemnată într-un Minei de la Putna: „Ca să se ştie când a murit Vlădica Iorest, în anul 7186 (= 1678), luna martie 12". A fost canonizat în 1955, ca "un neinfricat apărător al Ortodoxiei în Transilvania, oferind o minunată pildă de statornicie în credinta păstoriților săi, un ierarh însuflețit de dragoste față de Hristos, de neamul său și de pământul strămoșesc", scrie Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu.
Închei această rememorare a legăturilor marelui țar Mihail I Romanov cu țările române și identitatea ortodoxă românească printr-un gând, exprimat de un istoric, despre țarii ruși: "Se spune că ţarii nu au o biografie personală, pentru ei aceasta este istoria ţării".
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
