Mihai Antonescu
Moldovenii şi românii sunt fraţi…
… separaţi de un fluviu ce nu poate fi secat dintr-o sorbire, ca Milcovul de la 1859, acesta din urmă fiind mult inferior ca debit, lăţime şi poziţie geostrategică. Se vorbeşte despre unirea celor două ţări şi popoare, mai mult atunci când politica internă şi mobilizarea electorală o cer, atât la Bucureşti cât şi la Chişinău.
Până la contopirea dorită a celor două teritorii, improbabilă şi utopică în opinia mea, suntem nevoiţi, români şi moldoveni, să ne asumăm frăţia oarecum la distanţă, să ne comparăm asemănările, deosebirile şi interesele şi să reflectăm, între două reprize de scandări patriotice unioniste, ce suntem, cum suntem de fapt şi cum ne vedem unii pe alţii.
În 2016, am publicat două articole foarte citite şi dezbătute, în cotidianul financiar "Bursa" ("Fraţii noştri de peste Schengen", în 23.06.2016, şi "Cum n-o să se unească România cu Moldova", în 25.10), care mi-au atras o oarecare ostilitate publică, mergând până la acuze de lipsă de patriotism şi la calificativul de militant anti-unionist, dar ale căror argumente şi date n-au putut fi combătute.
"Este foarte înduioşătoare zarva asta cu Unirea cu Moldova. Şi absolut emoţionantă ideea domnului Traian Băsescu de a înfiinţa un Minister al Reunificării.
Nici mesajul lui George Simion, militantul unionist, nu e de colo. Cică în 48 de ore de campare în Piaţa Universităţii s-a discutat mai mult despre Unire decât în ultimii doi ani de zile, cumulat.
E firesc, aş spune eu, acum doi ani nu erau alegeri, acum sunt, şi la noi şi la moldoveni.
În Republica Moldova se vor tipări 3.132.427 de buletine de vot, 2.379.883 în limba moldovenească (76%) şi 751.344 în limba rusă (24%). La Chişinău, raportul e 433.289 la 216.172.
Structura demografică a Moldovei este, oficial: moldoveni — 75,81%, ukraineni — 8,35%, ruşi — 5,95%, găgăuzi — 4,36%, români —2,17%, bulgari — 1,94%, roma — 0,36%, polonezi — 0,07%, alţii — 0,89%.
Remarcăm trei lucruri la statistica oficială moldavă:
Moldovenii şi românii nu sunt acelaşi lucru.
Românii sunt doar a 5-a minoritate, ca însemnătate.
Moldovenii cu cetăţenie română nu se consideră români, ca naţionalitate."
("Cum n-o să se unească România cu Moldova", BURSA, 25.10.2016)
Moldova, deja oarecum în UE
"Moldova avea, la recensământul din 2004, o populaţie de 3.938.679 de locuitori, cu Transnistria cu tot, 3.383.332 fără Transnistria. (Dacă ar fi să ne unim, cu transnistrenii nu ne-am uni.)
Noi, românii, îi considerăm pe moldoveni români.
Politicienii noştri salută iniţiativa lui George Simion.
Autorităţile moldovene, nu. Simion a fost declarat indezirabil de două ori. O dată a fost expulzat şi supus unei interdicţii de a intra pe teritoriul moldovean vreme de cinci ani, decizia a fost revocată şi reinstituită.
Nu vor oare moldovenii să se unească cu noi? Sondajele cam aşa arată…
Cum te uneşti cu o ţară care nu vrea să se unească? Prin invazie? O anexezi? Îi declari război, caz în care ar cam trebui şi NATO să facă la fel? După anexare o să fie şi Moldova în NATO? Dar în UE?
Moldovenii cam sunt deja în Uniunea Europeană. Ei pot primi cetăţenia română prin lege, destul de uşor. Ei beneficiază de programe, de burse universitare, care nici măcar nu ţin cont de performanţele şcolare — poţi, ca basarabean, să fii repetent şi bursier al Statului Român în acelaşi timp…
Moldovenii sunt în UE, dar nu plătesc accize şi taxe pan-europene, nu cotizează, fumează ieftin, se încălzesc la tarif prietenos, ex sovietic, nu se luptă cu corupţia, nu-i bombardează nimeni cu directive şi ameninţări cu infringementul. De ce-ar vrea mai în Europa decât sunt? Nu-i mai bine să mergi până la Lisabona cu paşaportul românesc şi până la Vladivostok cu cel moldovenesc?
Românii de ce-ar vrea să se unească cu moldovenii?
Moldova are un Produs intern brut cam mic… GDP (PPP) — 18 miliarde de dolari, per capita — 5082 dolari, GDP (nominal) — 6 miliarde, pe cap de locuitor — 1712 dolari… Infrastructură nu prea are Moldova, dar nici noi n-avem, aşa că aici n-ar fi o problemă… O problemă ar fi în schimb, cu limba română, pe care n-o vorbesc toţi locuitorii republicii. Limba de comunicare inter-naţionalităţi, în Moldova, e rusa.
O alta ar rezida în costurile administrative uriaşe pe care le-ar presupune "reunificarea". Şi în dezechilibrul de preţuri şi venituri, Moldova în raport cu România.
După ce trec alegerile, o să mai vrem să facem ministerul ăla al reunificării?"
("Cum n-o să se unească România cu Moldova", BURSA, 25.10.2016)
Alegerile au trecut, şi-n Moldova, şi-n România.
În Moldova a câştigat Dodon, în România n-a câştigat Băsescu.
Băsescu obţinuse triumfal cetăţenia moldovenească. Triumfal, Dodon i-a retras-o.
Traian Băsescu n-a prea plâns. Se zvonise că va pleca să facă şi la Chişinău politică. La urma urmei e clasat al doilea în topul popularităţii politice, în republică…
Dar zvonul n-avea miez de adevăr. Băsescu a dorit doar să-şi fidelizeze electoratul moldav. Politică va face tot la Bucureşti. Cred că, în mai puţin de un an, Băsescu va conduce Guvernul. De asta a anunţat că pleacă de la şefia PMP, partidul era prea mic pentru a asemenea ambiţie. Ca să-l pună pe Băse prim ministru, dreapta are nevoie de o uniune naţională. O va avea.
Dodon a avut o motivaţie personală… La localele pentru Chişinău, Chirtoacă a beneficiat din plin de sprijinul entuziast al lui Traian Băsescu. Mulţi basarabeni rezidenţi în România au mers gratuit acasă fix în ziua scrutinului, toţi votanţi de-ai lui Chirtoacă… Dodon n-a uitat.
Nici Băsescu. Campania sa de împrietenire cu poporul de peste Prut a dat roade. În fapt, a fost un demers reciproc avantajos. Băsescu a câştigat un electorat stabil, loial. Cetăţenii Republicii Moldova au câştigat un paşaport UE.
Cum e posibil să devii roman, basarabean fiind? Iată!
Redobândirea cetăţeniei române
Art. 11 din Legea nr. 21/1991
"(1) Persoanele care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română, cu posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate".
Actele necesare în dosarul de redobândire a cetăţeniei române sunt:
— Buletinul sau cartea de identitate în copie legalizată;
— Paşaport + copie legalizată;
— Cazier judiciar din România;
— Cazier judiciar detaliat din Republica Moldova eliberat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova — Serviciul Tehnologii Informaţionale — cu privire la informaţiile existente în Banca Centrală de date a MAI al Republicii Moldova. (În situaţia în care există o sentinţă/hotărâre de condamnare, va fi depusă o copie conformă cu originalul);
— Acte de stare civilă (certificat de naştere, căsătorie, deces sau divorţ) în copii legalizate pentru titular şi ascendenti (părinţi, bunici, străbunici), foşti cetăţeni români. (Datele de stare civilă din documentele depuse trebuie să corespundă cu cele din certificatul de naştere!);
— Declaraţie personală, autentificată la notar sau Secţia Consulară din care să rezulte dacă a mai depus sau nu o altă cerere de redobândire a cetăţeniei române;
— Declaraţie personală, autentificată la notar sau Secţia Consulară din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi;
— Declaraţie pe proprie răspundere, autentificată la Secţia Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova, Chişinău, prin care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în Republica Moldova; Această declaraţie notarială este supusă taxelor consulare (60 euro);
— Acte de stare civilă în copii legalizate pentru copiii minori ai solicitanţilor, dacă este cazul;
Orice moldovean are ascendenţi de pînă la a treia spiţă care au fost cetăţeni români. Prin repetata transcriere a documentelor de stare civilă, există şansa uriaşă a nepotrivirii de nume cu aceştia. Se poate constata uşor că solicitantul are un temei oarecare să dobândească cetăţenia română, în baza unei simple declaraţii.
Procedura a fost treptat simplificată iar birocraţia redusă.
Aşadar, unirea nu se poate face, dar moldovenii pot deveni români.
Şi românii pot deveni moldoveni.
Dacă moldovenii pot deveni români şi românii pot deveni moldoveni, asta înseamnă, logic, că românii nu sunt moldoveni, că între termenii "moldovean" şi "român" nu există sinonimie, nici congruenţă…
Atracţii basarabene pe malul Dâmboviţei
Printr-un abracadabrant concurs de împrejurări, la sfârşitul anului 2010, m-am trezit asociat la un bar, un pub micuţ, amplasat în pitorescul subsol al unui imobil, aproape de Cişmigiu.
Celălalt asociat era un moldovean de douăzecişiceva de ani, Vlad Bolocan, din Chişinău, stabilit de ceva ani la Bucureşti. Pe Vlad Bolocan l-am cunoscut la KDF Energy, compania unui amic şi client al meu, George Brăiloiu, un oltean din Târgu Jiu cu ceva antecedente de afaceri în spaţiul ex-sovietic. Vlad a lucrat ca traducător-interpret pentru KDF, în România, Rusia, Turkmenistan şi Republica Moldova şi, marturisesc, rar am cunoscut un tânăr atât de competent, de ingenios, de muncitor şi de loial. Când KDF n-a mai avut nevoie de serviciile lui, loialitatea i-a fost răsplătită. Vlad a devenit partener egal la societatea Brăiloiu & Bolocan Casa de Traduceri SRL. "Brăiloiu" era Natalia, soţia patronului KDF Energy, basarabeancă şi ea, o femeie de calitate deosebită. Ca nevastă de milionar, Natalia n-a mai avut chef să se ocupe de un modest birou de traduceri (ceea ce nu înseamnă că s-a retras la cratiţă sau că s-a decis să facă umbră pământului prin mall-uri, saloane de coafură, spa-uri şi cluburi de prost gust… Natalia a învăţat să navigheze şi, la cârma unui velier Swan care îi poartă numele, a devenit prima româncă ce a câştigat Cupa Rolex, o prestigioasă suită de regate în Mediterana. Păi da, când un moldovean face ceva de mare ispravă, noi, românii, îl considerăm imediat de-al noştri!)
Brăiloiu & Bolocan Casa de Traduceri SRL a devenit Antonescu & Bolocan Entertainment SRL. Firma a deschis la 30 noiembrie 2010 barul "Londophone", un pub anglo-saxon care s-a umplut imediat de basarabeni, devenind cunoscut în folclorul urban drept "Moldophone".
L-am întrebat pe asociatul meu: "De ce nu schimbăm firma localului? Să-i zicem ‘Kalinka', ‘Colhoz', ‘Kamceatka', ‘Pobeda', ceva cu rezonanţă slavă, un loc pitoresc de culoare sovietică?" "Nu e bine, zice Vlad, o să se umple de rackeţi! O să alunge ceilalţi clienţi. Aşa, vin moldovenii intelectuali, oamenii subţiri, umblaţi, o să vezi, lume extrem de interesantă!"
Bolocan a avut dreptate. La Londophone am cunoscut oameni unul şi unul, pe Oleg, artistul lemnar din Cahul, pe Marin chitaristul cel trist, pe Irina Banari, o pictoriţă foarte talentată, cu geniul uşor inhibat de lene, pe băieţii de la Black Olives, o trupă stabilită în Albion, pe scriitoarea Doina Postolachi, tineri deştepţi, fete frumoase, artişti deosebiţi, expaţi moldavi angajaţi de multinaţionale renumite. În pub veneau Vasile Ernu, Igor Cobileanschi şi mulţi alţii.
E adevărat, baia a rămas cam murdară, vânzarea predominantă a fost cea de ceai ieftin şi de bere la draft, consumaţia medie undeva la 10 —15 lei…
Localurile cu rackeţi vindeau vodkă, mai ieşea cu scandal, cu bătaie şi cu distrugeri, dar regretele ulterioare ale clienţilor turbulenţi revărsau lacrimi sincere şi mii de euro…
Marfă de Shop
La Bucureşti, ca şi în alte capitale est-europene, a proliferat în ultimii ani lanţul de magazine Berezka (am întâlnit o asemenea băcănie până şi la Haga, pe Piet Heinstraat, deşi proprietarul, un ucrainean, mi-a mărturisit că nu deţine nicio franciză, îşi botezase buticul după bunul plac, fără alte formalităţi).
Berezka din România e descris ca "magazin slav" sau "magazin rusesc" dar, alături de vodka Standart şi un caviar îndoielnic, made in Russia, prăvălia desface cu precădere marfă basarabeană — şampanie Cricova, divin, kefir, conserve, vinuri moldoveneşti, bomboane ‘Bucuria', peşte afumat.
Moldovenii nu prea cumpără de la Berezka. Preferă supermarketurile occidentale şi consideră scump magazinul slav.
E adevărat, pentru cei mai vârstnici, numele e de tristă amintire sovietică, în anii '60 magazinele Berezka erau shop-urile locale, autorizate de Vneshtorgbank (Banca pentru comerţ exterior), numite şi ‘Chinara' in Azaerbaidjan, ‘Aragvi' in Georgia sau altfel în puzderia de republici. Shop-urile comuniste ruseşti erau prohibite vulgului, vindeau delicatese pe dolari, proletariatul nu putea aspira decât la a se uita în vitrinâ cu mâinile pe geam, ca fetiţa cu chibriturile, salivând şi înjurând segregaţia comercială.
Deşi cei tineri n-au prins Berezka în varianta princeps, au conservat imaginea scumpetei. La Berezka de azi nu e scump şi se poate cumpăra în lei. Moldovenii n-o fac în mod curent.
Dar, dacă apare vreun oaspete sau vreun amic interesat, moldoveanul îl va însoţi bucuros în exotica băcănie, îi va explica competent cum stă treaba cu fiecare produs, se va mândri cu cele de calitate, le va critica autorizat pe cele mai slăbuţe.
Îşi va etala într-un mod discret, fin, patriotismul.
Cum sunt priviţi basarabenii în România
Bucureştenii îi privesc cu simpatie pe moldovenii din republică.
Intelectualii îi consideră chiar o aristocraţie culturală românească.
Basarabenii sunt lăudaţi, elogiaţi. Până la primul conflict. Atunci ei devin "moldoveni împuţiţi', "jegoşi", vorba ceea — "limbă dulşie, cur viclean, caracter basarabean"…
Românii nu se tem de moldoveni, nici măcar de cei de care ar trebui.
Moldovenii din România îi privesc cu şmecherească superioritate. Cam laş şi oportunist. În conversaţia cu un român, moldoveanul va solidariza cu românul şi îl va înjura pe basarabean. Într-o discuţie cu un interlocutor basarabean, va empatiza cu acesta şi îl va bârfi pe roman.
Ardelenii îi urăsc şi îi dispreţuiesc pe toţi românii care nu sunt din Ardeal. Cel mai tare pe moldoveni, apoi pe bucureşteni, pe olteni şi pe ceilalţi "regăţeni". Toleraţi, mai puţin urâţi, sunt vâlcenii, prahovenii şi constănţenii.
Deşi moldovenii români se află în topul dispreţului, această percepţie nu se aplică, în mod misterios, bucovinenilor şi basarabenilor.
A fi "de peste Prut" e o calitate în Transilvania.
Oltenilor le displac moldovenii indiferent de ce parte a Prutului sunt.
Muntenii, dobrogenii, bistriţenii n-au prejudecăţi moldofobe.
În Banat şi Crişana, dacă nu eşti de-al locului, ungur, neamţ, italian sau francez, poţi să fii orice, nu prea contează.
De peste Prut, Rin, Loara sau Tamisa
Am făcut un mic sondaj. Am apelat la o sumă de cunoştinţe din Franţa, Italia, Anglia şi Germania. Am lansat pe LinkedIn un apel la a răspunde la întrebarea "Cum îi percepeţi pe locuitorii Republicii Moldova? (Ca români, mai degrabă ruşi, o naţiune complet distinctă, altfel…)". Am adresat rugămintea expresă de a răspunde unui eşantion pe care îl consider reprezentativ (şi mulţumesc pe această cale doamnei Virginie Bissuel, psiholog din Lyon, Jérome Cardarelli, expat francez care trăieşte la Praga, Marysia Zipser, consilier cultural şi turistic din Nothingham, lucrătorilor birourilor Pole Emploi — agenţia naţională franceză de ocupare a forţei de muncă — din regiunile Grand-Est, Auvergne-Rhône-Alpes, Hauts de France şi Provence Alpes Côte d'Azur, comunităţii musulmane din Paddington, Londra, domnului Ken Wilson, autor ELT, prietenilor mei din Ollioules, Toulon, Saint Aygulf şi Aix en Provence, domnului Florentin Gavriloaia, comunităţii române din Torino, lui Max — München, tuturor celor care au răspuns solicitării mele!).
Concluziile sunt următoarele:
În Anglia: nu se face deosebire între români şi moldoveni. Indivizii sunt consideraţi străini, est-europeni, conform paşaportului emis şi limbii vorbite. Basarabenii rusofoni nu sunt consideraţi ruşi.
În Franţa de Nord: moldovenii din republică sunt consideraţi români, ceea ce nu îi avantajează în mod necesar.
În Sudul Franţei: cetăţenii Republicii Moldova sunt mai prezenţi. Există o comunitate ruso-ucraineană pe care aceştia o frecventează în număr destul de mare. Moldovenii sunt consideraţi mai degrabă ruşi. Sunt temuţi, în consecinţă, dar mai puţin dispreţuiţi ca românii, care au o imagine foarte proastă.
În Italia de Nord: românii reprezintă o comunitate foarte mare, cea mai importantă minoritate din Piemonte, de exemplu, circa 130-150.000 de oameni. Noţiunea de "moldovean" nu există. Imaginea este mai curând proastă.
Italia de Sud: moldovenii sunt recunoscuţi ca o entitate diferită de români. În extremul sud şi în insule sunt asimilaţi ruşilor şi ucrainenilor.
În Germania de sud-est: românii şi basarabenii sunt percepuţi în majoritate ca naţiuni distincte.
În Germania de Nord, Nord-vest: nu se face diferenţa între cele două ţări.
Este interesant că moldovenii care deţin paşapoarte româneşti se declară întotdeauna moldoveni. Chiar insistă şi explică, dacă e cazul.
Un basarabean numit "Vlad" va afirma că numele său nu provine din rusescul "Vladimir", că este un prenume românesc de origine slavă.
Românii şi-au botezat masiv copiii "Vladimir", după 1990, dar îi strigă "Vlad".
Femeile moldovene de origine rusă numite "Anna" vor insista asupra consoanei duble.
Moldovenii nu folosesc patronimul când se recomandă, practic niciodată, nici chiar rusofonii care vorbesc prost româneşte.
Se întâmplă ca, în Occident, basarabenii să frecventeze comunităţi româneşti, dar, în general, în lipsa unei comunităţi moldoveneşti.
Românii nu frecventează în mod constant comunităţile moldoveneşti.
Românii pretind că aparţin altor etnii mult mai frecvent decât basarabenii.
În profesiile intelectuale, după un stagiu oarecare, moldovenii sunt mai apreciaţi decât românii.
Prezentul studiu n-are pretenţia a deţine adevărul absolut.
Dar nici beletristică pură, ficţiune totală nu e.
Concluzia?
Ceva ne leagă… E greu să fii român! Dar nici să fii moldovean nu-i aşa uşor…
Moldovenii vor şi nu vor să fie români…
Vorba cântecului:"Voi nu puteţi să mă prindeţi pe mine, nici pe fratello al meu, voi nu puteţi să ne prindeţi că noi suntem la Moscova, nu la Chişinău, voi nu puteţi să ne prindeţi că ne facem paşapoarte româneşti şi suntem în Europa… Noi plecăm cu toţii în Europa, noi plecăm cu toţii acolo unde ne-aşteaptă Jelea şi Steopa…"
(Kapushon & Guz — Doi Flăcăi din Leova — "Moskova"; Doi Flăcăi din Leova este o trupă de hip hop, de expresie rusă, din Republica Moldova. Cântecul "Moskova" este interpretat în limba rusă, mai puţin pasajele textului care se referă la România. Leova este oraşul natal al regretatului Ion Aldea-Teodorovici, considerat artist naţional în România, ca şi în Moldova.)
