BUCUREȘTI, 13 feb — Sputnik. Situația din România interesează instituții, grupuri dar și alianțe internaționale — pe scurt; România este gazda unui fenomen a cărui evoluție este studiată atent, ca o posibilă lecție pentru respectivii interesați. În reconfigurarea europeană, simțurile unora sunt acutizate.
Grupul de Vișegrad (V4) — a fost creat la începul lui 1991 de Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia — și este un actant al unei asemenea reorganizări, tendința fiind de creare a unui nucleu central european, la care să se alăture Austria și Slovenia, practic un teritoriu apropiat ca granițe de vechiul imperiu habsburgic. Visegrad Post (VPost) este o publicație on line apropiată Grupului — și care prezintă, dintr-o perspectivă nonpolitică, informații din Europa centrală — comentarii și analize ale acestor evenimente.
Scriitorul Modeste Schwartz, colaborator la diverse publicații internaționale (Estica News, Katehon ș.a.) a trimis o analiză a evenimentelor din România, bazată nu doar pe fapte, declarații, date, relatări, ci include și o teorie a unei conspirației internaționale. Ni s-a părut interesantă, nu atât prin analiza în sine — pentru că nu ne pronunțăm asupra veridicității și valabilității teoriei — ci pentru că aceasta apare într-o publicație de informare a Grupului. Prezentăm doar ultima parte a analizei — care indică un centru de putere de unde, în opinia autorului, se acționează asupra României — Germania. Germania este descrisă ca o metropolă colonială care încearcă să dea joc unui guvern care nu convine intereselor capitalului german. Prezentăm fragmente din această analiză.
"Nu numai că aceste două măsuri (mărirea salariului minim, al punctului de pensie, și defiscalizarea veniturilor mici, n.n.) sunt "un exemplu negativ" pentru toată Europa de Sud și de Est — aflată în curs de a scutura jugul ordo-liberalismului german pentru a se întoarce către politicile de creștere — dar ele (aceste măsuri ale guvernului Grindeanu) afectează direct capitalul german. Germania (adică marele capital bavarez și al auxiliarelor austrieci) a devenit de fapt principalul investitor extern în România, urmată de Franța, în timp ce America (încă foarte prezentă la începutul anilor 2000) a părut, odată cu mandatul Obama și al său pivot Asia, că vrea să spună pas. Înalta rentabilitate a acestor investiții (întreprinderile românești, în general, au o rată de profit dublă față cea a mediei din zona euro), se bazează, în principal, pe exploatarea fără limite a mâinii de lucru aservite (cu un salariu minim calculat tocmai pentru a permite supraviețuirea mizerabilă a unei persoane)(…)
Totuși, până aici, cu toate acestea, cred că se putea rămâne în domeniul negociabil… Unele cadouri fiscale unor "investitori mari" din Germania (ca E.on Ruhrgas, care a intrat în posesia vechiului monopol de stat al gazelor în Transilvania și facturează la preț german pentru populație gazul ieftin achiziționat… din Rusia) și München-ul s-ar fi calmat, lăsând ca întotdeauna peștii mici și investitorii francezi trebuie să plătească pentru noua politică.
Dar acum, "guvernul odios PSD" are planuri de a crea, de asemenea, un fond suveran de dezvoltare și de investiții (FSDI), urmând exemplul Norvegiei, Franța, Arabia Saudită etc., care ar fi alimentat de câștiguri a întreprinderilor deținute în continuare de stat (guvernele anterioare ne-au spus totuși că aceste întreprinderi sunt "găuri fără fund" care trebuie privatizate) (…)
Aici, punctul de vedere al metropolei coloniale, intrăm în domeniul non-negociabil. Printr-o astfel de măsură, România pur și simplu intenționează să conteste în mod unilateral statutul de colonie extractivă statutul (sursă de materii prime practic gratuite și de mână de lucru emigrantă ieftină), care i-a fost atribuită în ordinea mondială actuală, revendicând — dacă nu suveranitate deplină, pentru că nu are resursele militare — statutul unei colonii de producție, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este mai mare cu aproximativ 50%, și unde impactul migrației este mai puțin sensibil).
Iată deci cine se revoltă în acest moment: Germania, ca putere colonială, împotriva guvernului ales în mod democratic din România (cu cazurile sale de corupție — nici mai multr, nici mai puține decât precedentul și următoarea…), pe care ea încearcă în prezent să-l răstoarne printr-un puci, unind eforturile fundațiilor politice germane (F. Adenauer, Friedrich Ebert, Luxemburg), cu cele ale "societății civile" marcate Soros — care, de data aceasta, nu fac nici măcar efortul de a se pretinde apolitice sau transpartinice, apelând la imaginea guvernului fostului comisar european Dacian Cioloș, "tehnocrat", de nimeni ales, impus fără majoritate parlamentară de Iohannis în 2014, după un prim "Maidan" bucureștean, care a fost înlăturat de la putere printr-un vot masiv de condamnare a politicii sale din ultimii doi ani.
Trebuie spus că UE, acum atât de vehementă în laudele pe care i le aduce, nu i-a facilitat sarcina (pe vremea când a fost premier); considerând că ea controla direct plantația sa România, metropola colonială a decis să obțină un supliment, așa încât bilanțul lui Cioloș în materie de absorbție de fonduri structurale, de exemplu, a fost mai catastrofică decât a guvernelor precedente. Iată elita competentă și feciorelnică pe care "tinerii frumoși și liberi" ai Angelei Merkel și ai lui George Soros încearcă în prezent să o aducă înapoi la putere în ciuda votului popular. Având în vedere aceste evoluții, se poate considerat încheiată tranziția UE către o structură parazitară comparabilă (în scopurile și metodele sale) cu ceea ce a fost celebra United Fruit Company în America Latină înainte de revoluțiile neo-bolivariste. Lipsesc deocamdată echipele morții. Încă puțin efort, și dl. Iohannis poate deveni un adevărat Pinochet!".
