BUCUREȘTI, 10 feb — Sputnik. După ce "premierul aderării" a numit Brexit "un act de curaj" scandalizând o parte a presei și politicii, iată că și "premierul preaderării" propune de "sfârșitul visului european". Astfel, Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase, doi dintre cei mai importați cunoscători ai realităților UE dar și ai situației României, pun sub semnul alarmei maxime atât viitorul UE, dar și politica României unilateral orientată.
De fapt, Adrian Năstase nu a publicat pe blogul său nu un articol propriu, ci o analiză recentă a unuia dintre cei mai cunoscuți analișți și consilieri financiari ai lumii, francezul Charles Gave (vezi biografia la finalul acestui articol). Fostul premier — de fapt cel sub care România a îndeplinit majoritatea cerințelor (și sacrificiilor!) pentru aderarea la UE — prefațează scurt această analiză.
"Poate că în loc să ne ocupăm, aproape exclusiv, de Piața Victoriei, ar fi mai bine să lărgim aria periscopului și să încercăm să vedem ce se întâmplă acum în Europa și în lume", notează Năstase, "vă propun un articol foarte pesimist despre sfârșitul visului european".
Năstase mai scrie, ca un post scriptum plin de înțelesuri, "m-am gândit să ilustrez acest articol cu o fotografie recentă", o imagine de la întâlnirea de la Budapesta dintre Viktor Orban și Valdimir Putin. Menționăm și Adrian Năstase a postat articolul în limba engleză, așa cum l-a publicat autorul pe site-ul societății sale de consultanță "Gavekal", noi îl prezentăm integral, tradus, ignorând astfel invitația lui Năstase care îi invită "pe cei de la HotNews (eventual si pe cei de la cenaclul lui Rares Bogdan)" să îl traducă.
Sfârșitul visului european de Charles Gave
În 2002 am scris o carte, "Leii conduși de Măgari" (Lions Led By Donkeys), al cărui principal punct a fost acela că adoptarea euro ar ucide Europa competitivă și eterogenă pe care am iubit atât de mult. Cartea a fost prefațată de Milton Friedman, care a prezis că Europa a fost programată să intre într-o perioadă de rigor mortis. Au trecut de atunci cincisprezece ani și este clar că Europa, ca un concept unitar, este într-adevăr pe moarte.În acest acest week-end Marine Le Pen a dat startul campaniei sale pentru a fi următorul președinte al Franței și pentru a trece în fruntea sondajelor de opinie pentru alegerile al căror prim tur va avea loc pe 23 aprilie. Nicăieri nu este dezintegrarea visului european mai puternică decât în Franța, țara de unde provine întregul concept. Încercarea de a impune o monedă pe care nimeni nu a dorit-o a avut ca rezultate trădarea propriilor principii, de către stânga politică pentru a "ajuta" oamenii, și trădarea de către dreapta tradițională având rolulu de apărător al națiunii. Ca urmare, cele două partide "firești" ale guvernului implodează în fața ochilor noștri. Nimeni nu are o idee despre ce să facă în continuare, sau cu cine să voteze.
Dar acest lucru nu este specific Franței. Sistemul politic din Italia s-a prăbușit de la "lovitura de stat" din 2011 împotriva lui Silvio Berlusconi, de către politicieni nealeși, dar impuși de alți nealeși necunoscuți de la Bruxelles. Grecia ar putea intra din nou în linia de tragere dacă negocierile de salvare nu se prefigurează la orizont. Portugalia, care acum are una dintre cele mai înalte niveluri de datorie pe cap de locuitor din lume, trebuie să suporte ratele dobânzilor, care sunt de două ori decât rata anuală de creștere economică, ceea ce înseamnă că este blocată într-o capcană a datoriilor și se află pe drumul falimentului național.
Spre meritul lor, britanicii au avut previziunea de a-și da seama că această navă este condamnată și au abandonat-o. Mai multe națiuni vor urma probabil. Țările de Jos merg la urne pe 15 martie și ar putea vota pentru ruperea de nebuniile de la Bruxelles. Spania și Catalonia sunt pe punctul de a se despărți. Austria, Republica Cehă, Ungaria și chiar Polonia au început negocieri pentru o politică externă comună. Cu siguranță nu acorda prea multă atenție birocrației afacerilor externe de la Bruxelles, dar, în schimb par a fi decise să reînvie imperiul Habsburgic.
Acest proces de dezintegrare va avea consecințe financiare profunde. Germania a acumulat 754 miliarde € în active-țintă din restul Europei și știe aceste sume nu vor fi rambursate. Poate că acesta este motivul pentru care a încurajat o explozie în surplusul de cont curent, care, care în termeni nominali o depășește pe cea a Chinei. Rezultatul a fost de a "suge" creșterea de la restul lumii (Europei, n.n.).
Este convingerea mea că Frankenstein-ul financiar al Europei a intrat în chinurile morții, iar lovitura finală va rezulta dintr-o criză politică. Trebuie să recunosc că, în 2012, am crezut că un astfel de deznodământ era aproape, dar tehnocrații au aruncat atât de mulți bani pentru această problemă încât a fost obținut un răgaz. Pentru un timp, impresia mea a fost că suntem mult mai aproape de final decât gândesc majoritatea oamenilor (a se vedea ficțiune politică).
Dacă am dreptate, merită luat în considerare următoarea listă de verificare a efectelor financiare care aștept să se reflecte în piețe.
1) O creștere și o foarte mare rată de schimb a dolarului, în momentul în care economiile "libere" din Europa se vor muta în SUA, urcând mult valoarea dolarul. (Fapt îndeplinit)
2) valori mai mari ale activelor financiare în SUA, pe măsură ce lichiditățile în exces se mută din Europa către SUA. (Fapt îndeplinit, dar care s-ar putea să se apropie de sfârșit)
3) pe măsură ce excesul de lichiditate părăsește Europa, aceasta se propagă din Germania spre restul țărilor. (Fenomen care abia începe)
4) Din moment ce acest lucru nu este o criză de lichiditate, ci o criză de solvabilitate, cel puțin jumătate din economiile din zona euro ar trebui să se vadă extinderea creditelor (mai târziu se va răspândi în SUA). (Fenomen care abia începe)
5) Deoarece multe investiții nelichide au beneficiat de pe urma excesului de lichiditate creat de Banca Centrală Europeană pentru a face față unei probleme de solvabilitate, aceste active vor experimenta o ajustare de revenire la medie. (Va începe)
Prin urmare, dacă am dreptate, mă aștept ca investițiile nelichide să facă mult mai rău decât cele lichide pe măsură ce prostia din Europa se va termina cu o distrugere masivă a bogăției. Privind în perspectivă, la fenomenele declanșatoare, m-am concentrat în special asupra alegerilor naționale din Olanda, până la care mai avem doar cinci săptămâni (15 martie 2017, n.n.)."
Despre autor: Charles Gave, născut în 1943, este economist, analist economic, consilier financiar internațional, om de afaceri și scriitor francez. Este un promotor al liberalismului, fiind și președite al Think tank-ului liberal "Institut des Libertes".
În 2001 a fondat la Hong Kong societatea "Gavekal", al cărei președinte este și la ora actuală, destinată cercetării și consilierii pentru active și portofolii investiționale. Gavekal consiliază actualmente 800 de instituții din lumea întreagă și distribuie buletinul său zilnic de analiză la peste 17000 de manageri de fonduri de investiții.
Timp de 20 de ani a purtat o intensă corespondență cu Milton Friedman, lureatul premiului Nobel pentru economie în 1976, acesta prefațându-i cartea despre care amintește în deschiderea articolului de față.
