„Mămăliga", cuvânt care denumește un aliment la fel de legat de tradiția românească ca și brânza, e de asemenea un fel de mister lingvistic, fiind aproape intraductibil în alte limbi, și comparabil, într- о оаrecare măsură, doar cu italienescul „polenta".
Astfel că mare trebuie să fie mirarea unui român care, mergând pe străzile Sankt-Petersburgului, vede deodată reclamele luminoase a două lanțuri de restaurante intitulate chiar așa: „Mămăligă" („Мамалыга") și „Brânză" („Брынза"). Nu, nu este vorba de un experiment antreprenorial românesc. Restaurantele au un meniu cu specific georgian, dar includ și specialități ale altor popoare din zona Mării Negre și a Caucazului: armenii, popoarele din regiunile Imeretia, Guria, Abhazia, Svaneti, Adjara. Toponime necunoscute românilor, deși, se pare, de aceste locuri ne leagă niște nebănuite tradiții comune! Într-adevăr, zona Georgiei și a Caucazului, de cealaltă parte a Mării Negre, privind dinspre România, este singura zonă în care se cresc oi în Rusia în epoca noastră. Ar fi interesant de aflat pentru lingvistica românească cum au ajuns cuvintele „brânză" și „mămăligă" în vocabularul georgian. Poate că aceste lucruri sunt deja cunoscute, însă eu personal îmi declar ignoranța în domeniu. Oare au ajuns ciobanii români și în zona Georgiei? Nu este o ipoteză imposibilă. Se știe de exemplu, că ciobanii români au ajuns în sudul Poloniei, în zona Zakopane-Cracovia. Trecerea lor prin munții Poloniei a lăsat ca urme rasa de câini ciobănești „owczarek podhalański", foarte asemănătoare mioriticului românesc, precum și un dialect legat de oierit, conținând cuvinte indiscutabil românești, precum „zer" și „brânză". Atunci… de ce nu și în Georgia?
La Sankt-Petersburg mi-a fost dat să mai întâlnesc ceva care mi-a stârnit curiozitatea în domeniu. Tuturor celor care iubesc literatura rusă și ajung aici, le recomand să viziteze casa memorială a poetului rus Gavrila Derjavin.
Pe lângă frumusețea interioarelor și expozițiile de artă organizate în incintă, puteți afla și multe amănunte interesante legate de viața elitei ruse în secolul al XVIII-lea și începutul de secol XIX. Una dintre părțile cele mai vii ale muzeului este bucătăria, reconstituită după principiile muzeisticii moderne, afișând rețete vechi rusești, care erau pe placul stăpânului Derjavin, precum și multe exponate care imită foarte bine alimentele reale, astfel încât te poți imagina cu ușurință într-o bucătărie adevărată. Iar pe una dintre mese se afla… o brânză! Albă, pătrățoasă, telemea adevărată. Să fi fost brânza albă, astăzi necunoscută în Rusia, un aliment frecvent consumat în secolul al XVIII-lea sau doar o delicatesă rezervată nobilimii? Să fi existat în trecut o tradiție care, între timp, s-a pierdut? Enigma (cu iz specific, desigur!) continuă și sper că într-o zi voi afla un răspuns mulțumitor!
Un material de Diana Crăciun
