Oameni politici şi analişti atrag atenţia asupra destabilizării multor instituţii româneşti. Se poate vorbi însă de o destabilizare la nivel general? Vă prezint o trecere în revistă a instituţiilor principale ale statului şi ale democraţiei româneşti, precum şi situaţia lor din punct de vedere al factorului stabilitate.
Preşedintele României - aflat în conflict deschis cu majoritatea parlamentară, cu guvernul, cu principalul partid. Asupra preşedintelui planează posibilitatea suspendării, aflată la îndemâna majorităţii parlamentare, dar chiar şi posibilitatea demiterii. Preşedintele nu se poate baza pe susţinerea unei forţe politice puternice, existând chiar în partidul care l-a propus pentru preşedinţie, PNL, multe critici împotriva sa. În plus, preşedintele este atacat pentru problemele cauzate de hotărârile judecătoreşti care au anulat retrocedări ale unor imobile de pe urma cărora familia Iohannis a beneficiat de sume importante de bani.
Guvernul României se află în situaţia de realiza un program ambiţios sub o permanentă stare de asediu din partea preşedintelui statului, dar şi a mişcărilor de stradă, devenite o tradiţie în ultimii ani. Alcătuirea guvernului pare tributară unor relaţii politice şi de imagine, nu a unor criterii de susţinere din domeniul gestionat sau profesionale. Cerinţele partidelor care susţin guvernul sunt o altă problemă, iar revendicările unei străzi din ce în ce mai greu de controlat vor impune compromisuri care îngreunează îndeplinirea obiectivelor. O altă problemă greu controlabilă este redefinirea politicii comunitare în urma antiglobalismului lui Donald Trump, ceea ce va impune probabil şi modificări ale relaţiilor cu finanţatorii fără de care nu se poate pune problema îndeplinirii angajamentelor — şi nici măcar a efectuării plăţilor obligatorii. În fine, acţiunile parte a "luptei anticorupţie" post destabiliza guvernul direct sau prin partidele care îl susţin.
Parlamentul României - instituţia fundamentală a unei democraţii moderne, este, în cazul României cea mai hulită, mai dezavuată, mai puţin credibilă dintre instituţiile statului; din această cauză, nu de puţine ori votul forului legislativ s-a dat în funcţie de presiunea străzii sau a presei; cei doi preşedinţi ai camerelor parlamentare sunt inculpaţi în dosare penale, la fel ca mulţi parlamentari. Nu ar fi de mirare ca în curând să asistăm la scene apropiate de asediul parlamentului (Duma de stat) din Moscova, când instituţia a fost asediată şi luată cu asalt din ordinul preşedintelui ţării. De asemenea, scenele de la Kiev, cu parlamentari agresaţi şi umiliţi de manifestanţi au fost foarte apreciate de mediile de socializare din România.
Partidele - sunt supuse atacurilor continue ale preşedintelui, ale majorităţii zonei civice, ale reprezentanţilor justiţiei, ale presei. Principalele forţe politice nu au susţinere publică reală; între rezultatele obţinute la vot (prin intermediul unei bune organizări şi în funcţie de fondurile disponibilizate) şi mobilizarea spontană a aşa-zişilor susţinători fiind o diferenţă enormă —exemplul cel mai recent fiind cazul demisiei lui Ponta; după parlament, partidele sunt cele mai puţin credibile şi mai detestate manifestări ale democraţiei. Partidele principale au în frunte persoane inculpate în dosare penale, de multe ori se bazează pe reţele interlope, pe finanţări suspecte.
SRI - instituţia este lipsită de conducerea militară prin demisia generalului Coldea; în acelaşi timp este condusă de un politician fără experienţă în domeniul informativ-operativ, unul dintre oamenii cei mai strâns legaţi de miliardarul George Soros, un destabilizator internaţional, a cărui activitate este interzisă sau atacată în mai multe state importante, printre care SUA, Rusia şi Ungaria. Instituţia este decredibilizată prin atacurile lansate de un furnizor principal de echipamente pentru SRI şi fost parlamentar vicepreşedinte al Comisiei parlamentare de control a SRI. Împotriva SRI au avut loc recent acţiuni de compromitere — cazul şefului "acoperiţilor", general Elena Istode, fiind relevant.
SIE - în primul rând, după 1997 a devenit neclar rolul acestui serviciu în condiţiile alianţelor strategice, dar şi al ponderii dominante a multinaţionalelor în economia României. În al doilea rând, SIE nu mai are conducere, nu mai are director încă din septembrie 2016, când Mihai Răzvan Ungureanu şi-a dat demisia. Despre Ungureanu, numit atât de Băsescu cât şi de Iohannis la conducerea SIE, cunoscutul purtător de cuvânt al SRI Nicolae Ulieru a afirmat, într-o emisiune la Realitatea TV din 2012, că ar fi asociat cu un servicu străin. Despre veşnicul adjunct militar al şefului SIE, generalul Predoiu, nu se pot aduce argumente profesionale, în schimb a fost atacat la scenă deschisă în chiar Senatul României, pe motiv de implicare în afaceri tenebroase, origine, studii ş.a.
Ministerul de Interne şi DGIPI — ministerul este condus de un ministru cu competenţe greu de dovedit (Carmen Dan), iar unitatea de protecţie informativă, adusă la nivel de serviciu concurent cu SRI în perioada cunoscutului general (chestor) Virgil Ardelean, s-a aflat încă din 2014 într-o continuă reorganizare, iar conducerea este interimară. Datele secrete, "listele cu acoperiţi", au fost dorite de SRI şi de alte servicii. Acţiunile de compromitere a unor ofiţeri SRI de către unitatea de protecţie informativă a MI au fost de notorietate (cazul Soare, cazul omului de afaceri N.G.).
Justiţie - implicarea justiţiei în activitatea puterii legislative şi în a celei executive este un fapt acuzat de presă şi politicieni, dar şi cerut de opinia publică şi de personalităţi politice marcante — preşedinte, europarlamentari, şefi de partide, fapt care duce la o denaturare a rolului acestei puteri a statului; în ciuda unui grad de încredere de care se bucură procurorii, încrederea în actul de justiţie este scăzută; procurorii sunt ţinta unor atacuri virulente în presă dar şi în mediile politice; mulţi judecători au fost arestaţi în baza unor flagranturi, a unor denunţuri; reclamaţiile la CSM denotă o presiune periculoasă asupra magistraţilor.
Finanţe, BNR — sursa de instabilitate majoră este lipsa unui pact naţional pe fiscalitate în concordanţă cu cerinţele majore ale agenţilor economici autohtoni, de aici impredictibilitatea fiscală datorată modificărilor frecvente aduse Codului Fiscal, populismul unor programe guvernamentale, preluarea unor cerinţe internaţionale fără prognozarea impactului pe plan intern; Banca Naţională a României este supusă unor atacuri dure, mai ales guvernatorul Isărescu; anul trecut a fost arestat viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, numit pe criterii algoritmului politic.
Energie — în ciuda promisiunilor, România a devenit din ce în ce mai dependentă de gazul de import; afacerile cu energie sunt comisionate de firme străine, de aici rezultând costuri mari pentru populaţie; exploatarea resurselor energetice, mai ales a cărbunelui, este blocată, fie din motive de blocaje financiare, fie din considerente aşa-zis economice.
Economie - din cele 1300 de întreprinderi mari şi medii supuse privatizării, peste 1200 sunt închise, se arată într-un raport al Curţii de Conturi; majoritatea oamenilor de afaceri români de prim rang sunt anchetaţi, unii au fost condamnaţi la închisoare — iar (odată cu) cazul lui Dan Adamescu înregistrează şi premiera decesului în perioada executării pedepsei a unui afacerist din Top 5; IMM din domeniul comerţului interior întră în faliment una după alta din cauza concurenţei lanţurilor internaţionale; sistemul de recuperare a TVA creează blocaje sau pune oamenii de afaceri în situaţia încălcării legii.
Bursa - tranzacţiile sunt minore, practic instituţia bursei este insignifiantă în comparaţie cu proiecţia iniţială, unii analişti opinând că dispariţia sa este iminentă şi nici măcar nu va fi remarcată; SIF-urile, principalii jucători pe bursă au probleme mari, de la anchetarea unor preşedinţi, la decapitalizare.
Sănătatea - scăderea dramatică a investiţiilor în cercetare, condiţiile salariale foarte slabe pentru medici, lipsa personalului mediu calificat, subfinanţarea investiţiilor în dotări spitaliceşti; politizarea managementului spitalelor, transformarea acestora în afaceri pentru grupuri politice; asigurarea de sănătate nu mai acoperă decât parţial tratamentele sau intervenţiile medicale; domeniul farmaceutic este una dintre cele mai importante afaceri din România, medicamentele şi suplimentele devenind adevărate dependenţe pentru o populaţie aflată pe un codaş în lume la „speranţa de viaţă sănătoasă".
Starea şi siguranţa financiară a populaţiei - datoriile la bănci şi IFN sunt extinse la nivelul majorităţii populaţiei; salariile unor categorii largi de persoane sunt mici — profesori din preuniversitar, medici şi personal din sănătate, personal încadrat la pază — fapt care încurajează şi infracţionalitatea, cei în cauză încercând şi alte căi de a-şi ajusta veniturile; polarizarea socială este un alt factor de dezechilibru la nivel macro şi de creştere a instabilităţii şi nesiguranţei cetăţeanului; pensiile sunt o problemă majoră a viitorului apropiat, în condiţiile în care populaţia activă devine tot mai redusă în raport cu numărul celor ajunşi la vârsta pensionării.
Presa — televiziunile au devenit factori de destabilizare; televiziunile şi ziarele sunt adevărate tribune politice, purtătoare ale unor interese de partid sau ale unor grupuri de presiune; obiectivitatea jurnalistică — condiţie teoretic obligatorie pentru licenţa de emisie acordată de CNA — a fost înlocuită cu partizanate vehemente, insulte, neadevăruri şi calomnii, mesaje de instigare, campanii politice, manipulare, fobii; televiziunile principale sunt finanţate din surse ce au legătură cu infracţiuni dovedite.
Exprimarea directă, manifestările stradale — componente ale democraţiei, manifestările publice, stradale au devenit o armă de presiune a unor grupuri politice, nu se mai ţine seama de reglementările în domeniu (autorizaţii), polarizarea politică a populaţiei a crescut riscul de manipulare, de vulnerabilitate în faţa unor instigări, la dezinformări.
Am realizat o trecere concisă în revistă a stării principalelor instituţii ale statului nostru democratic, concluzia cred că se impune — avem de-a face cu o evidentă destabilizare la nivel sistemic. Am încercat să prezint fapte şi date incontestabile, dar şi declaraţii ale unor persoane cu funcţii importante în stat, alte surse credibile. Materialul se vrea un semnal de alarmă, România trebuie salvată printr-o abordare inteligentă la nivel sistemic. Politizarea excesivă a instituţiilor, a activităţilor, precum şi polarizarea populaţiei nu pot decât accentua această destabilizare.
Dragoş Dumitriu — analist sistemic
Dragoş Dumitriu este jurnalist şi realizator TV, fost deputat naţionalist şi conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
