Un editorial de Diana Crăciun
Deși deschisă în decembrie 2016, expoziția mai este încă luată cu asalt în fiecare sfârșit de săptămână de mii de vizitatori, și probabil că interesul pentru picturile marine, neobișnuit de vii, ale marelui Aivazovski, se va păstra până la finalul expoziției, în martie.
Pe numele său adevărat Hovhannes Aivazian, provenind dintr-o familie de armeni din portul Feodosia, Crimeea, Aivazovski a avut norocul, destul de rar printre artiști, de a-i fi apreciată munca încă din timpul vieții, ba mai mult, de a deveni o legendă vie de talie europeană: "[…] Aivazovski avea admiratori fanatici pretutindeni, Papa însuși numărându-se printre clienții săi, iar câteva academii avându-l ca membru" (Vasile Milea, "Pictura rusă", Editura Meridiane, București, 1973, p.153). Deși ulterior au apărut și contestatarii, care văd în tablourile sale doar o mimare a sentimentului și valuri încremenite și înghețate, cultul lui Aivazovski a supraviețuit în mare parte trecerii timpului, dovadă fiind numărul incontestabil mare de vizitatori care așteaptă în timpul iernii rusești la poarta muzeului pentru câteva momente în fața capodoperei "Al nouălea val", precum și a celorlalte 199 de exponate.
De ceva timp încoace, mă interesează pictura rusă, subiect prea puțin cunoscut (din păcate!) în România, și la a cărui promovare aș dori, pe măsura posibilităților, să contribui, de aceea nu puteam lipsi de la expoziția Aivazovski. Călător român fiind, admiri, bineînțeles, ca toți ceilalți vizitatori, grandiosul, transcendența și serenitatea lucrărilor marelui maestru, însă îți mai este rezervată și o altă surpriză plăcută, doar pentru tine: tablourile maestrului înfățișând Războiul ruso-turc de la 1877 sau, pentru noi românii, Războiul de independență. Pentru localnici, aceste tablouri nu posedă nimic special, în schimb, cuiva trecut prin școala românească, ele îi devin dragi de cum aruncă ochii pe etichetă: "Explozie a unui vas turcesc cu 3 catarge la Sulina, 27 septembrie 1877". "Asta e de acasă, din Războiul nostru de Independență!", e ceea ce va urma în orice minte care s-a născut și a învățat în România. Și maestrul se transformă dintr-o dată dintr-un "mare pictor rus" în "un mare pictor rus, care a pictat ceva și despre România", și care de acum înainte va ocupa obligatoriu un alt loc în inima ta decât alți pictori.
În cadrul expoziției temporare Aivazovski se pot admira patru lucrări care au ca subiect războiul ruso-turc de la 1877: "Bătălie între vasul "Vesta" și vasul turcesc Fehti-Bulend pe Marea Neagră, 11 iulie 1877" ("Бой парохода "Веста" с турецким броненосцем Фехти-Буленд в Черном море 11 июля 1877 года"), "Explozie a unui vas turcesc cu trei catarge la Sulina, pe 27 septembrie 1877" ("Взрыв трехмачтового турецкого парохода в Сулине 27 сентября 1877 года"), "Cutter-ele vaporului "Marele Kneaz Konstantin" atacând vasul turcesc Assari-Shevket pe rada Sukhumi în 1877" ("Минная атака катеров парохода "Великий князь Константин" турецкого броненосца "Ассари-Шевкет" на Сухумском рейде 1877 года") și "Explozie a vasului de război turcesc "Seifi", pe Dunăre, în 1877" ("Взрыв турецкого броненосца "Сейфи" в 1877 году на Дунае").
Aivazovski nu este singurul pictor rus care a ales ca subiect războiul ruso-turc din 1877, care, pentru români, va rămâne mereu o pagină importantă din istoria națională, precum și una dintre cele mai frumoase momente ale relațiilor ruso-române. Marea sensibilitate a artei ruse nu putea rămâne indiferentă la eroismul și măreția momentului, iar re-descoperirea acestor tablouri reprezintă totodată și aprofundarea istoriei comune a celor două popoare.
