EDITORIALIST
Editoriale și analize de actualitate, pe subiecte fierbinți ce țin de politică, economie, societate, relații internaționale, conflicte, securitate, SUA, UE, NATO, Rusia, China, România

Timișoara, de la zilele Revoluției la condamnări și mafia țigănească

© Facebook / Dragoș DumitriuDragoș Dumitriu
Dragoș Dumitriu - Sputnik Moldova-România
Abonare
Orașul Timișoara s-a remarcat prin scandalul uriaș generat de acapararea mai multor clădiri din centru de către mafia imobilară condusă de clanuri interlope țigănești.

Știrile media din Timișoara abundă în relatări despre violențe grave și alte activități infracționale majore, parcă în contrast cu desemnarea municipiului de pe Bega drept Capitală Europeană a Culturii 2021. 

Acum 27 de ani, pe 16 decembrie 1989, câteva sute de persoane s-au adunat în jurul casei pastorului reformat Laszlo Tokes pentru a împiedica evacuarea acestuia. În ciuda încercărilor primarului de atunci al Timișoarei, Petru Moț, de a liniști cetățenii, a izbucnit revolta care avea să se extindă, în următoarea săptămână, la nivel național. Interesant este ce s-a întâmplat cu personajele care s-au remarcat atunci. 

În primul rând Laszlo Tokes, cel de la care a pornit totul; în urma mai multor atitudini publice și politice, Tokes a devenit un fel de simbol antinațional, fiind catalogat în acest fel de majotitatea partidelor politice și de presă. Tokes este singurul caz în care a fost retrasa cea mai înaltă decorație română — Steaua României.  

Primul primar al Timișoarei, Pompiliu Alămorean, nu s-a remarcat în politică, ci a revenit la profesia de architect. În 2014 l-a cuzat pe actualul președinte al țării, Klaus Iohannis, de a fi fost racolat de fosta Securitate. 

Generalul Viorel Oancea, primul ofițer al armatei care s-a raliat revoluției, a devenit primar al Timișoarei, apoi parlamentar și secretar de stat la Ministerul Apărării. A trecut orin câteva partide și a fost acuzat de parchet (DNA) de participare la înstrăinarea flotei petroliere — în dosarul Petromin. 

Generalul Niculae Mircovici, primul comandant al garnizoanei Timișoara, chiar în zilele Revoluției, și-a asigurat câteva mandate de deputat devenind reprezentant al… minorității bulgare. A decedat la doar 65 de ani, iar activitatea sa ireproșabilă din parlament fost umbrită în ultima perte a vieții de o condamnare (6 luni cu suspendare) în urma unei situații de incompatibilitate. 

Lorin Fortuna, cel mai cunoscut revoluționar timișorean, după ce a înființat în 20 decembrie 1989 Frontul Democratic Român, s-a retras din viața politică devenind unul dintre cei mai cunoscuți și controversați ezoteriști, fiind suspicionat de unii psihiatri (Florin Tudose) de afecțiuni psihice.   

Claudiu Iordache, cea mai cunoscută figură politică emanată de revoluția de la Timișoara, s-a distanțat și el la începutul anilor 2000 de scena politică, dedicându-se scrisului — cu reușite impresionante — și Institutului Revoluției. 

În fine, orașul Timișoara s-a remarcat prin scandalul uriaș generat de acapararea mai multor clădiri din centru de către mafia imobilară condusă de clanuri interlope țigănești. Știrile media din Timișoara abundă în relatări despre violențe grave și alte activități infracționale majore, parcă în contrast cu desemnarea municipiului de pe Bega drept Capitală Europeană a Culturii 2021. 

Tot din Timișoara vin tot mai multe mesaje secesioniste referitoare la "Republica Banat" — reiterând periculos un episod vremelnic din 1919. 

Acestea ar fi, pe scurt, câteva dintre aspectele contrastante care jalonează arcul peste timp, 16 decembrie 1989 — 16 decembrie 2016. 

Dragoș Dumitriu este analist sistemic.

Fluxul de știri
0