În ciuda tonului ridicat al unor moderatori TV, alegerile din România nu au cum să producă schimbări majore — nici pe plan intern, cu atât mai puțin pe plan diplomatic. Politica externă a București este, de câțiva ani, un argument puternic pentru catalogarea României drept "colonie", obediența totală față de Washington, NATO și UE fiind principiului conducător. Mai concret, barbutul de pe Dâmbovița nu influențează mesele de joc din Las Vegas.
Rezultatele de pe plan intern, luate ca simple statistici, vor reflecta în mare măsură anticipările electorale — PSD va obține circa 40%, PNL undeva spre 30%, iar UDMR, USR, ALDE și PRU se vor situa în jurul pragului electoral. Este posibil ca pe fondul absenteismului să asistăm la o creștere a UDMR, aici putând avea un rol important și ațâțarea elementului etnic de către Budapesta, fenomen pe care l-am remarcat în ultimele zile. De asemenea, continui să cred că USR are șanse să producă o surpriză, urcând peste așteptări, așa cum s-a întâmplat la alegerile locale din capitală, în timp ce ALDE, partid bazat pe figuri asupra cărora planează nu doar acuzațiile procurorilor, ci și un sentiment de saturație al populației, ei bine cred că e posibil să nu treacă pragul electoral. Dar, rezultatele vor rămâne simple statistici, fără efect în schimbarea structurii de putere actuale.
În ultimii ani influența majoră o au instituțiile de forță — direcțiile procuraturii, serviciile speciale — și președinția, instituții care nu sunt afectate de alegeri, mai ales că structurile politice nu prezintă schimbări majore, în schimb propun din ce în ce mai multe figuri fără importanță, deci fără posibilitatea de a duce la bun sfârșit vreo inițiativă politică. Lipsa programelor politice și a nominalizării unor personalități care să pună în aplicare eventuale măsuri conduc la concluzia că noua structură parlamentară este gata să-și preia sinecurile… și atât. În schimb, președintele se arată tot mai dinamic — dorește să aibă și drept de inițiativă legislativă! — deci în condițiile în care PSD nu va obține peste 50% direct din scrutin, cu redistribuire sau nu (altă chichiță constituțională!), președintele va forța "mersul înainte", cum spune domnia sa, și îl va numi pe același reprezentant al Bruxelles-ului, Dacian Cioloș. Iar majoritatea parlamentară se va obține ulterior urgent, prin manevre tipice, în câteva luni, fiindcă nu există ființă mai dornică de liniște profitabilă decât parlamentarul român.
De ce a lipsit subiectul Republicii Moldova în campania electorală?
Subiectul Moldova a lipsit din campania principalelor partide fiindcă retorica partenerilor strategici în acest sens a fost deconcertantă, existând deci riscul unor interpretări neagreate de Washington, ceea ce nu se dorește la nivelul obedientului spectru politic (parlamentar) românesc. În plus, preluarea mesajului unionist de către figuri asociate cu corupția și politicianismul ipocrit a creat un curent de ambiguitate riscantă (electoral) la nivelul populației.
Cred că intrăm într-o perioadă periculoasă în ceea ce privește relația cu Ungaria. Apropierea de centenarul Trianon-ului este privită de mulți cunoscători ai politicii hungariste cu multă suspiciune, existând convingerea că Budapesta va solicita analizarea unor angajamente cu termen de valabilitate (până) în 2018.
Ce se ascunde în spatele conflictului româno-ungar?
Activitatea unor vectori de influență din zona Transilvaniei, unirea grupurilor politice ale etnicilor maghiari, lipsa partidelor (real) naționaliste în parlamentul României, inexistența diplomației românești ca instituție națională, precum și multe alte realități actuale sunt tot atâtea semne de îngrijorare. Iar prezența unui lider puternic, naționalist, la Budapesta, în paralel cu antinaționalismul de la București, cu lipsa de susținere populară a suprastructurii românești, toate reprezintă o contiguitate alarmantă. Privite prin lupa acestei contiguități, declarațiile Bucureștilor sunt simple scenete de operetă, pe când cele de la Budapesta par a fi parte a unei planificări, a unei strategii cu termene și obiective precise.
