CHIȘINĂU, 11 nov — Sputnik. În pofida anunțării victoriei lui Donald Trump în alegeri, procedura, propriu-zisă, de alegere a președintelui SUA va avea loc la 19 decembrie, când cei 538 de electori se vor reuni pentru a-și spune cuvântul final, iar la 6 ianuarie Congresul va aproba rezultatele. Ceremonia de învestire a noului președinte este prevăzută pentru 20 ianuarie 2017.
Procedurile sunt considerate formale. De regulă, electorii aleși de cetățenii americani votează conform opțiunilor ce le-au fost delegate, însă teoretic, există și o probabilitate ca rezultatul să fie inversat în favoarea candidatului democrat Hillary Clinton.
Între timp, două milioane de americani cer marilor electori să voteze în favoarea lui Hillary Clinton pe 19 decembrie. Astfel, pe site-ul change.org a fost publicată o petiție, care cere colegiului electoral al SUA s-o voteze pe candidata democrată.
"Donald Trump nu este adecvat pentru postul de președinte. Impulsivitatea, insultele, minciunile sale abuzurile sexuale și lipsa totală de experiență îl face periculos pentru Republică. Clinton a câștigat votul popular și trebuie să fie aleasă", se menționează în petiție.
Democrata a obținut voturile așa-zis populare (numărul total al alegătorilor n.r.) din 8 noiembrie, în timp ce Donald Trump a obținut un număr mai mare de electori, menționează Sputnik France.
În urma alegerilor prezidențiale din 8 noiembrie, democrata Hillary Clinton a obținut 60,1 milioane de voturi ale alegătorilor, potrivit USA Today, în timp ce pentru Donald Trump au votat 59,8 milioane. Republicanul Trump a obținut 290 de electori, iar democrata Hillary, 228.
Alegerile americane nu reprezintă un sufragiul direct. Prin votul lor, cetățenii au ales, în fiecare Stat, marii electori care urmează să îl aleagă pe noul președinte. Acești 538 de reprezentanți, numiți de partidele Democrat și Republican, formează colegiul electoral.
Atunci când un candidat republican câștigă un stat, acest lucru înseamnă că anume marii electori republicani din acest stat vor avea dreptul de vot. Cu toate acestea, ei nu sunt obligați să-l voteze pentru candidatul lor. Ei pot alege un alt candidat sau să se abțină.
Există și precedente ale unor asemenea cazuri. În anul 1824, candidatul Andrew Jackson nu a reușit să obțină fotoliul de președinte, în ciuda faptului că a fost votat de majoritatea cetățenilor și a obținut cel mai mare număr de electori. Acesta nu a acumulat numărul de voturi necesar în Colegilor Electorilor. Sarcina de a alege președintele a revenit Camerei Reprezentanților, care l-au ales în funcție de șef al statului pe John Quincy Adams.
De-a lungul istoriei, au existat mai multe cazuri în care electorii au refuzat să-și asume opțiunea pentru care au fost delegați. Spre exemplu, în alegerile din 1832, doi electori ai Partidului Republican din statul Maryland au refuzat să voteze pentru republicanul Henry Clay, iar 30 de electori democrați din Pennsylvania au refuzat să voteze pentru candidatul la funcția de vicepreședinte, Martin Van Buren. În 1836, 23 de electori din Virginia au refuzat să voteze pentru propriul candidat democrat, abținându-se de la vot.
La alegerile din 1972, electorul din Virginia, Roger MacBride, a promis să voteze pentru republicanii Richard Nixon și Spiro Agnew, dar în final a votat pentru candidații libertarieni John Hospers și Teodora Nathan. Votul lui Roger MacBride pentru Teodora Nathan a fost primul vot electoral din istoria SUA acordat unei femei.
La scrutinul din anul 2000, electorul Barbara Lett-Simmons din Washington, deşi trebuia să voteze pentru democrații Al Gore și Joe Lieberman, a refuzat să facă acest lucru, protestând împotriva lipsei de reprezentare a politicienilor în Congres.
