În această parte a interviului, ne vorbește despre „atuul" pe care îl are România, în opinia ei, despre ce consideră că ar trebui să facă guvernul ca românii din străinătate să se întoarcă în țară, despre cum îi văd străinii pe români.
BUCUREȘTI, 20 sept — Sputnik. Oana Picincu, tânăra româncă cu realizări remarcabile care a răspuns, în exclusivitate, unui interviu pentru Sputnik, a plecat dintr-un sat sărac din județul Vaslui, a fost admisă la o școală de elită din Iași — Colegiul Naţional „Costache Negruzzi", iar după o perioadă s-a mutat în Spania, în Valencia, împreună cu părinții, care au fost nevoiți, asemeni multor alți români, să plece acolo la muncă.
A terminat liceul în Spania ca șefă de promoție — profilul științe sociale, a ajuns în mai multe țări cu bursele obținute și cu studiile. Datorită rezultatelor excelente, a fost admisă la un program special de studii la două universități — universitatea din Valencia și cea din Nantes —, obținând o diplomă dublă în economie. A primit oferte de la mari instituții europene, iar acum lucrează la una dintre acestea, în Luxemburg. Dar nu a uitat de unde a plecat.
„România are un atu prin care iese în evidență față de alte țări: pământul ei"
Cum crezi că poate reuși un român să se realizeze fără a părăsi țara?
Cred că trebuie să ignore anumite atitudini din jur, încărcate de pesimism. Dacă vrei să faci ceva şi ai o idee bună, trebuie să îţi planifici realist ce se poate face şi ce nu, dar nu trebuie să alunecăm în defetism. Trebuie să ne gândim care e potenţialul României. Dacă România e mai „în urmă" decât alte ţări la capitolul industrie, infrastructură etc., are, cum şi tu ai spus, un atu prin care iese în evidenţă faţă de alte ţări: pământul ei. Ar trebui ca România să aibă conducători mai ataşaţi de această valoare şi românii să conştientizeze mai mult ceea ce au. Să nu mai fie mereu dispuşi să copie ce e în Occident sau, dacă tot au această tendinţă, măcar să se inspire din lucrurile bune de acolo. De exemplu, oriunde în străinătate e la modă să manaci bio (e mai la modă să fii sănătos decât să ai haine scumpe), mâncarea ajunge din grădina ţăranului de rând direct pe masă, fără intermediari. Având în vedere cât de mulţi mici agricultori sunt la noi şi ce produse de calitate avem, ar trebui ca ţara noastră să fie împânzită de aceste mici afaceri. Românii trebuie să fie mai solidari între ei.
Și ce ar trebui să facă guvernul pentru ca cei din afara țării să revină?
Să creeze condiţii de muncă mai bune (mă refer în special la protecţia muncitorului şi la asigurarea unui venit decent) şi infrastructuri moderne.
„Studenți foarte buni din România nu sunt răsplătiți pentru realizările lor"
Crezi că, dacă ai fi rămas în România, ai fi avut oportunitatea să îți pui în valoare potențialul?
Dacă nu plecăm deloc în străinătate, probabil că mi-ar fi fost greu să ajung, în plan academic şi profesional, la situaţia în care sunt astăzi. Rădăcinile mele sunt, clar, în România, unde am locuit şi la ţară, şi la oraş, şi am avut ocazia să învăţ şi în şcoli foarte bune, şi în altele mai puţin bune, de acolo mi-am format bazele în educaţie şi în comportamentul meu ca om. Dacă rămâneam în ţară, sigur eram altfel de om, cu alte realizări, şi probabil că mi se ofereau alte oportunităţi. Sigur aş fi avut şansa să îmi pun în valoare potenţialul, dar cred că mi-ar fi fost mult mai greu.
Am observat că mulţi studenţi foarte buni din România nu sunt răsplătiţi pentru realizările lor, sunt ignoraţi, se simt frustraţi şi pleacă. În schimb alţii mai puţini buni au succes pe plan profesional prin relaţii. Eu nu fac parte din categoria aceasta de oameni care au relaţii, aşa că m-aş fi zbătut foarte mult să îmi pun în valoare potenţialul.
Cum te văd străinii și cum îi consideră străinii pe români, din impresiile tale?
Am locuit în vreo nouă ţări până acum, având în vedere studiile şi munca în străinătate în ultimii 16 ani, şi am avut prilejul să interacţionez cu tot felul de oameni.
Am asistat la tot felul de reacţii: unii nu ştiau unde este România pe hartă, alţii aveau doar idei preconcepute şi negative la adresa românilor, alţi străini aveau străbunici români şi ştiau destule despre istoria ţării şi erau bucuroşi să ne cunoască.
Din ce îmi spun colegii şi prietenii străini, ei mă văd că o tânăra româncă fără astâmpăr, care e tot timpul pe drumuri. Chiar dacă am un loc de muncă foarte bun. Eu le-am explicat că am mare noroc să pot face tot ceea ce părinţii mei nu au putut să facă, să am parte de libertate de mişcare şi de exprimare, să pot călători, să decid singură cum să îmi trăiesc viaţa. Părinţii mei nici nu visau la aşa ceva în tipul regimului comunist. Pentru ei, un stil de viaţă ca al meu era de negândit. Faptul că vorbesc limbi străine mă ajută foarte mult, mă simt liberă şi simt că mă pot adapta oriunde.
