Sâmbătă, 27 august, de ziua Independenţei Republicii Moldova, ambasadorul James Pettit a declarat că "Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări. […] Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova".
Ceea ce expun în acest editorial nu este ceea ce îmi doresc, ceea ce cred, ceea ce vreau sau ceea ce nu vreau să se întâmple; ceea ce expun acum este o tablă de şah a ipotezelor de lucru între marile puteri, cu România şi Republica Moldova la mijloc.
România nu există
Unirea României cu Republica Moldova s-a ratat în 1990 — 1991. Atunci se putea face la iniţiativa României. Acum nu se va mai putea face niciodată. Sau dacă se va face, va fi consecinţa unui eveniment global de mare impact geopolitic. Adică România tot nu va avea nicio contribuţie.
În prezent, unirea este un proiect mort, îngropat în primul rând de România din momentul în care s-a hotărât intrarea în NATO. România nu are politicieni de 26 de ani, ci doar paiaţe, inculţi şi şarlatani, interlopi şi aventurieri. Mai rău, România nu are o şcoală de ştiinţe politice şi nu are o şcoală de intelligence. Ca să faci carieră politică în România plecând de pe băncile SNSPA sau de pe băncile altui institut politic de doi lei, trebuie să fii de acord să intri în CIA sau să fii condus de alt serviciu străin. Aşa li se spune studenţilor în primul an de facultate.
România nu există! România nu poate negocia nimic cu nimeni. În astfel de condiţii, România nu poate anticipa absolut nicio mutare mare la nivel global.
Aşadar, cum pot românii şi cum pot politicienii să-şi imagineze că marile puteri, SUA şi Rusia, ar putea vreodată să dialogheze şi să negocieze cu feţele caraghioase de la Bucureşti?
Ca să fii politician mare trebuie să ai multe calităţi: viziune, cultură solidă, să ştii ceva istorie şi economie, nu în ultimul rând — să ştii să-ţi alegi consilierii şi să-i asculţi. Or, noi nu am avut şi nu avem aşa ceva în Parlament.
Este inacceptabil să îţi doreşti unirea cu Republica Moldova atâta vreme cât ai scut antirachetă la Deveselu şi eşti în NATO. Politicienii rataţi de la Bucureşti au crezut după 1990 că Rusia va fi un fel de ţară bananieră căreia poţi să-i aduci bomba americană la fereastră şi ea să-ţi mulţumească.
Nu trebuie să ai multă carte ca să-ţi dai seama că Rusia dintotdeauna a fost o putere mare şi întotdeauna va fi. Trebuie doar să te uiţi pe hartă şi să vezi că Rusia se întinde din Marea Neagră până în Oceanul Pacific, iar apărarea graniţelor unei tări cât două continente este cea mai importantă chestiune în stabilirea propriei securităţi şi a zonelor de influenţă. Ne-am transformat singuri în duşman al unui vecin cât două continente! Păcat! O gândire strategică solidă ar fi jucat altfel această carte.
Ambasadorul american pare realist. Cele două state, România şi Republica Moldova, ar face bine să-şi dezvolte relaţii normale de dialog.
Şahul în relaţiile internaţionale
Însă altceva este interesant. Acordul TTIP între SUA şi UE a căzut zilele acestea. Săptămâna trecută Hillary Clinton a declarat, în premieră, că nu doreşte să semneze acordul TTP; până acum, doar Donald Trump se situase pe poziţii anticorporatiste, însă în ultimul moment Hillary a făcut o piruetă de 180 de grade.
În acest context economic, mesajul lui James Pettit e pe cale să dea naştere antiamericanismului în România, dar şi sentimentelor anti-UE, dacă ţinem cont că UE este creaţia CIA. Aceste acţiuni împotriva capitalismului financiar nu sunt întâmplătoare.
America stă pe o bulă financiară care va exploda în lunile următoare. Dar nu numai America. China are mari probleme, UE la fel. În sens mai larg, capitalismul este deja trecut. Băncile centrale din toate ţările se vor lovi cât de curând de incapacitatea de a mai acţiona în vreun fel în favoarea creşterii economice. PIB-urile ţărilor pur şi simplu nu mai cresc. Democraţia liberală nu mai este democraţie. Şi atunci trebuie schimbat din temelii modelul economic, politic şi social. O reorganizare a ordinii mondiale.
Statele Unite nu mai pot asigura ordinea socială în lume. Izbucnirea unei anarhii globale va face din fiecare ţară în parte propriul ei stăpân, iar ţările care nu sunt capabile să facă faţă noilor provocări, desigur că dispar de pe hartă sau se transformă în ţări de conflict perpetuu.
Cea mai instabilă zonă din Europa este în est. Atât Republica Moldova cât şi România sunt state instabile. În ultimii 26 de ani liberalismul total a fost aplicat pe scară largă generând slăbirea statului şi a instituţiilor, pauperizarea masificată, pierderea valorilor — natalitatea, cultul pentru familie, loialitatea, conştiinţa naţională, apartenenţa comunitară, curajul şi spiritul de sacrifiu au dispărut în vidul liberal. Iar fără aceste valori nu există fericire, nici prosperitate.
Întotdeauna marile puteri au cel puţin câte două strategii de abordare a problemelor cu care se confruntă în relaţiile internaţionale. România nu are nici măcar una. Ştiţi care este doctrina politicii externe a României? Sau doctrina de apărare? Sau doctrina economică?
Declaraţia ambasadorului american vine şi ea ca să împuşte doi iepuri dintr-un foc: în primul rând, prin declanşarea unui eventual antiamericanism în România, America îşi testează abilitatea de a-şi creea propria realitate post-americană în regiune, cu oameni noi, de altă orientare politică şi cu viziune, nicidecum cu vechea garnitură politică prezentă în Parlament. Aceşti oameni ar percepe Moscova aşa cum este: un vecin, nu un inamic. Însă, în acelaşi timp, America îşi consolidează puterea în regiune prin încercarea de a-i atrage de partea ei pe naţionaliştii şi suveraniştii moldoveni. Greu de realizat acest ideal!
Nu în ultimul rând, Rusia ar putea la fel de bine să dinamiteze influenţa americană în Moldova prin apariţia din senin a unor tehnocraţi suveranişti extrem de bine pregătiţi, cu experienţă internaţională. Republica Moldova ar avea astfel şansa unei serioase dezvoltări postcapitaliste.
Sistemul devine pe zi ce trece mai scump şi mai greu de susţinut. NATO va fi în timp şi mai scurt un colos cu picioare de lut, extrem de costisitor, în care România nu îşi va permite să mai bage bani. În cazul unui conflict militar între SUA şi Rusia, România este cenuşă în mai puţin de trei ore. Dar la fel de bine, în cazul mult mai plauzibil al unui colaps urmat de retragerea NATO din România, şocul va fi foarte dur.
Iată ce scria pe 20 iulie Andrey Kortunov, directorul general al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaţionale, cu subtitlul "Cei patru călăreţi ai Apocalipsei":
„Atenția se îndreaptă către scăderea ponderii SUA în PIB-ul mondial, către multiplele probleme ale economiei americane și ale sistemului financiar, către recentele intervenții nereușite ale Washingtonului (Irak, Afganistan, Siria), către creșterea sentimentelor antiamericane în multe regiuni ale lumii, către creșterea izolaționismului în SUA. Acești factori conduc la concluzia că timpul Pax Americana este în trecut, iar ordinea mondială liberală în ansamblu, o permanenţă a hegemoniei americane, este de asemenea în trecut", (Andrey Kortunov, "The Inevitable, Weird World," Russian International Affairs Council, 20 July 2016, http://russiancouncil.ru/en/inner/?id_4=7930).
Concluzie
Ceea ce trebuie să priceapă românii este că România nu contează în acest joc. Pentru că de 26 de ani românii votează şi se uită la televizor, altceva nu mai ştiu. Iar dacă nu contează, românii ar face bine să fie realişti şi să-şi propună să schimbe mai întâi nivelul de trai în ţara lor, să nu mai voteze aceleaşi partide şi aceleaşi feţe de politicieni. Să ceară altceva decât ceea ce le oferă Parlamentul.
Ilie Catrinoiu este critic social, vicepreşedinte şi membru fondator al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.
Opinia autorului nu coincide neapărat cu opinia Redacției.
