BUCUREŞTI, 25 aug – Sputnik. Dintre landurile din est, numai Saxonia și Brandenburg vor atinge nivelul general de creștere economică al Germaniei de Vest între 2015 și 2030, potrivit lui Joachim Ragnitz de la institutul de cercetări economice Ifo, relatează Agenţia France-Presse.
Celelalte landuri federale formate din fostul teritoriu al Republicii Democrate Germane (RDG) – Mecklenburg-Pomerania de Vest, Turingia și Saxonia-Anhalt – vor avea, parțial, „o rată de creștere economică extrem de mică”.
Între 2010 și 2015, PIB-ul Germaniei de Est a crescut cu 1,2 la sută pe an, un procent mai mic decât cel de 1,6 la sută atins de vestul Germaniei plus Berlin, potrivit Ifo.
În timp ce Brandenburg câștigă din proximitatea sa cu Berlinul, iar Saxonia se poate mândri cu două mari orașe atractive, precum Dresda și Leipzig, celelalte „noi landuri” se confruntă cu provocări serioase.
În cei douăzeci și șase de ani, fosta RDG s-a confruntat cu fenomene precum emigrarea tinerilor și îmbătrânirea populației, din pricina ratei scăzute a natalității, natalitatea scăzută afectând întreaga Germanie.
„Lipsesc tocmai persoanele cu un nivel înalt de calificare, care ar putea determina creșterea productivității și stimula inovația”, scrie Ragnitz.
În timp ce, în plan economic, oferta scade din pricina exodului de creiere, declinul demografic determină, de asemenea, scăderea cererii, întrucât tot mai puțini oameni sunt dispuși să consume în economia locală.
Totodată, Ragnitz remarcă faptul că „firmele mari și de importanță majoră pentru economie lipsesc în mare măsură”, existând doar filiale ale unor firme străine, ceea ce înseamnă că „lipsesc activitățile care aduc valoare mai mare, iar deciziile strategice sunt luate fără a se ține seama de interesele Germaniei de Est”.
Majoritatea firmelor din estul Germaniei sunt mici, bazându-se pe nișe de piață și, prin urmare, sunt puține șanse ca acestea să se extindă, arată expertul.
Niciuna dintre cele 30 de companii importante listate în indicele bursier german DAX nu are sediul în fosta RDG.
Ragnitz susține că investițiile publice ar trebui direcționate în sensul creșterii competitivității firmelor mici și mijlocii și al compensării lipsei de investiții private în cercetare și dezvoltare.
Însă atât fondurile structurale UE, cât și sumele plătite în semn de solidaritate de către statele occidentale mai bogate urmează să se epuizeze până în 2020.
