Fostul președinte Traian Băsescu încearcă, prin strategii de imagine, să camufleze scorul perdant cu care sondajele și analizele îi creditează aventura politică cu PMP. Trâmbițata alianță cu UNPR pare a fi doar o butaforie, deoarece partidul creat de Gabriel Oprea nu aduce decât un lest de personaje bugetivore, fără importanță electorală demonstrată, în schimb cu obligații stranii, poate chiar către servicii speciale — vezi biografia nedefinibilului domn Valeriu Steriu.
Băsescu se laudă cu numărul de parlamentari… dar o face în timpul vacanței parlamentare; să vedem câți vor mai rămâne atunci când vor conta, în toamnă, la vot. Din experiența celor 27 de ani de parlamentarism, este de presupus că partidele mari își vor asigura serviciile celor din PMP (+ UNPR) preluându-i "la bucată" și nu negociind pentru un partid întreg. Dar poate că Traian Băsescu are victoria în buzunar datorită lui însuși, a calităților și resurselor sale. Să procedăm la o analiză sumară.
Ca manager politic a primit două lovituri puternice, în primul rând scorul slab de la locale și situarea PMP condus de Băsescu sub cota electorală din perioada Elena Udrea, iar în al doilea rând refuzul vechilor organizații (membrii) PD de a se alătura fostului președinte — ceea ce conduce la concluzia că majoritatea vechiului electorat "băsist" nutrește doar două sentimente pentru campionul "băilor de mulțime" — neîncredere și dispreț.
Pe plan relațional, Băsescu este ocolit de personalitățile din România, "desființat" de principalele mass media dar și așteptat la cotitură de personaje influente din politică și lumea afacerilor. În plus, e privit cu suspiciune în urma reacțiilor pe cât de echivoce pe atât de vehemente la adresa centrelor maxime de putere — SRI, DNA și "Ambasada" — dar și a premierului și președintelui țării.
Din punctul de vedere al sprijinului extern se poate afirma că Băsescu, ca șef al statului, a dat complet România pe mâna SUA, dar se pare că americanii, după ce l-au folosit, îl lasă acum pradă… propriilor creații, instrumentele sale de forță preferate — DNA și SRI; pe de altă parte, americanii nu au nevoie de personaje conflictuale, cu un grad ridicat de inițiativă — sau de câini care, călcați pe coadă, mușcă mâna stăpânului.
Pe plan european, Băsescu nu s-a remarcat prin relații cu personalități politice, iar până la ora actuală nu a obținut pentru PMP sprijinul nici unui grup sau partid european. Nu sunt de omis nici insultele incalificabile pe care Băsescu, în calitate de președinte al României, i le-a adus lui Vladimir Putin, exponentul unei puteri și al unei politici despre care se știe că… nu uită niciodată.
În fine, pe plan personal, cu singurul frate ispășind o pedeapsă cu ani grei de pușcărie în urma unor scandaluri cu mafia țigănească, cu întreaga familie (majoră) implicată în dosare penale și civile, cu tot mai multe personaje din aparatul său prezidențial anchetate, cu persoana de maximă încredre, Elena Udrea, anchetată, trimisă în judecată și… din ce în ce mai vorbăreață, Traian Băsescu este un personaj care poate fi doar eufemistic numit nefrecventabil.
Per total, șansele cu care îl creditez pe Băsescu sunt nule. Nu există argumente (cifrice) pentru accederea sa în parlament, nu există nici măcar o solicitare pentru a fi acceptat în PNL, ce să mai vorbim de a i se propune funcția de președinte! De asemenea, ansamblul de contrargumente politice, relaționale, personale și penale îl exclude din orice variantă de premier sau chiar de guvern. Altfel spus, Băsescu este, pentru orice teorie politică, o ipoteză exlusă… prin excesul de contrargumente.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
