CHIȘINĂU, 16 iulie — Sputnik. Prima lovitură de stat în Turcia secolului XX a avut loc în mai 1960. În acea perioadă, la guvernare se afla Partidul Democrat. Îmbogățirea rapidă a funcționarilor a trezit nemulțumirea intelectualității și militarilor; drept răspuns, guvernul a intensificat represiunile, privând de libertate pe cei care luptau pentru democratizarea regimului. În 1954 în țară a fost adoptată o lege prin care era limitată libertatea presei, fiind introduse pedepse aspre pentru materiale antiguvernamentale. Au fost lichidate un șir de ziare, inclusiv cotidianele Ulus, Hürriyet și Tercüman; a fost îngreunată și activitatea presei străine. În primăvara 1960 în Ankara mii de oameni au ieșit în stradă. La sfârșitul lunii mai, armata a arestat conducătorii Partidului Democrat și i-au condamnat în cadrul unui proces de judecată.
În septembrie 1961, prim-ministrul Adnan Menderes a fost spânzurat. Împreună cu acesta au fost executați ministru finanțelor Hasan Polatkan și ministrul afacerilor externe Fatin Rüştü Zorlu.
În anul 1971 armata a forțat să demisioneze pe prim-ministrul Süleyman Demirel. Militarii au cerut crearea unui guvern care ar pune capăt anarhiei și ar realiza reformelor lui Mustafa Kemal Atatürk: pe străzi au început acțiunile de protest ale grupărilor radicale. Tehnocrații veniți la putere au modificat Constituția, care a sporit rolul armatei în politică și a redus libertatea presei și autonomia universitară. În cele din urmă, Süleyman Demirel a format coaliție din patru partide, reușind să revină la putere. Acesta ocupat postul de prim-ministru de trei ori, iar în 1993 a devenit președintele țării.
În 1980 a avut loc ultima intervenție a armatei în politica țării: militarii au preluat putere în contextul unui război civil între formațiunile de stânga și de dreapta. La sfârșitul anilor 70 violențele politice s-au intensificat în toată țara, timp de un deceniu fiind asasinate 5 mii de persoane; zeci de persoane erau ucise zilnic. În ajunul loviturii de stat din 1980, în zeci de provincii a fost anunțată stare de asediu.
În rezultatul înlăturării guvernului de către Consiliul Național al Securității (denumirea adoptată de cei care au preluat puterea), președintele țării devine liderul militar Ahmet Kenan Evren. Timp de trei ani, din 1980 până în 1983, în Turcia au fost adoptate peste 800 de legi, care au consolidat influența militarilor.
După lovitură de stat, politicienii de stânga și de dreapta au fost judecați conform legii marțiale. 230 mii de persoane au fost condamnate, iar 14 mii au fost lipsite de cetățenie.
În anul 2012, Kenan Evren și fostul comandat al flotei aeriene a țării Tahsin Şahinkaya au fost judecați pentru lovitură de stat și înlăturarea guvernului legitim în anul 1980. Atunci, Evren împlinise 94 de ani, iar Şahinkaya — 86 de ani. Ambii au fost condamnați la închisoare pe viață, verdictul întrând în vigoare în iunie 2014. Ambii generali au decedat în 2015.
La începutul anului 1997, militarii au forțat prim-ministrul Turciei Necmettin Erbakan să revadă legislația țării, prin care țara trebuia să devină mai laică. Drept răspuns, Erbacan și întreaga sa administrație și-a anunțat demisia. Necmettin Erbakan a fost primul islamist din istoria Turciei, care a reușit să ocupe postul de prim-ministru. În 2013, participanții la lovitura de stat din 1997 au fost judecați; printre cei învinuiți se afla și Süleyman Demirel.
