BUCUREŞTI, 28 apr — Sputnik. Poetul Nichita Stănescu este românul care a teoretizat pentru prima dată o nouă formă de cultură universală — cultura Duhului, susține artistul Sorin Dumitrescu.
Jurnalistul Iurie Roşca din Republica Moldova a avut, la începutul acestei primăveri, un dialog extrem de fecund cu academicianul Sorin Dumitrescu. Studiind opera poetului Nichita Stănescu, Sorin Dumitrescu a descoperit o nouă formă de cultură teoretizată în poezia acestuia.
"Ce înseamnă cultura Duhului Sfânt? Se schimbă sursa. Sursa nu mai e inspirația. Inspirația e sursa ei angelică, e de la îngeri. Îngerii sunt creați. În locul inspirației e suflul; Dumnezeu nu inspiră, El suflă. Hristos suflă. Suflare de viață asupra lui Adam; nu e inspirație de viață", a afirmat Sorin Dumitrescu.
Academicianul român și-a publicat analiza minuțioasă asupra poeziei lui Nichita Stănescu în volumul "Tablou cu orbi" apărut la editura Anastasia în anul 2013. Modul poetic metalingvistic și implicarea creativă a lui Nichita Stănescu apar în contextul apariției celor trei forme de rezistență împotriva totalitarismului comunist: sincronismul rezistenței prin cultură, protocronismul rezistenței prin tradiția ancestrală și ortodoxismul rezistenței prin credință.
Sorin Dumitrescu subliniază faptul că apariția suflului ca sursă a culturii, în locul inspirației, este identificată pentru prima dată în lume, și teoretizată, de Nichita Stănescu.
"Apariția suflului e identificată pentru prima dată în mod teoretic, într-un mod spectacular pe planeta asta, de Nichita Stănescu. Forme pnevmatologice, lucrări ale Duhului Sfânt apărute și recunoscute în propria creație", a spus Sorin Dumitrescu.
El a dat ca exemplu 4 versuri din poezia "Semn 1" a lui Nichita Stănescu.
„Plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte
deșertul se umpluse cu lei
și de plante".
Sorin Dumitrescu se întreabă retoric de ce poetul a ales floarea de tei şi nu de salcâm sau de cireș. Răspunsul, continuă academicianul, îl găsim la Eminescu în poezia "Mai am un singur dor". Floarea de tei este singura floare din poezia eminesciană identificată cu sfințenia.
"Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga", Mihai Eminescu.
Astfel, dacă înlocuim floarea de tei cu sfințenia în versul lui Nichita Stănescu, mesajul poetului este năucitor.
"Plutea sfințenie în lăuntrul unei gândiri abstracte
Deșertul se umpluse cu lei
şi de plante".
Sorin Dumitrescu a adăugat că sfințenia, pnevma, energia Duhului Sfânt este cea care menține Planeta vie. Nichita Stănescu a teoretizat astfel o nouă formă de cultură universală, o cultură veșnică a vieții, care nu e supusă timpului și degradării, și care are o cu totul altă sursă decât inspirația: suflul energetic al Divinului.
"Deci sfințenia e cea care face ca Planeta această să fie verde. Ce anume? Pnevma, harul, puterea Duhului Sfânt. Este prima poezie pe care am băgat-o în volum. Noi vestim pentru prima dată o formă nouă de cultură universală. Nichita a teoretizat-o", a încheiat Sorin Dumitrescu.
El s-a arătat dezamăgit pentru faptul că România, nici la 26 de ani de căderea comunismului, nu are bani ca să finanțeze grupuri de studiu pe poezia lui Nichita Stănescu. Deși a fost invitat de Mugur Isărescu la BNR, nu l-a sunat nimeni ca să îl întrebe câți bani îi trebuie pentru astfel de grupuri de studiu.
Volumul "Tablou cu orbi" cuprinde 17 poezii ale lui Nichita Stănescu care justifică proiectul de analiză și descoperirea noii paradigme în cultura universală.
