Editorial de Valeriu Ostalep, fost vice-ministru de Externe al Republicii Moldova
Dacă cineva va încerca să facă o analiză serioasă a relaţiilor moldo-române din ultimul an, va fi nevoit să constate că, de fapt, nu prea are ce să supună analizei. În afară de o poziţie controversată a conducerii României faţă de politicienii din Republica Moldova (susținerea/nesusținerea Guvernului Republicii Moldova, acordarea/neacordarea creditului, susținerea/nesusținerea suveranității Republicii Moldova), în principiu, raporturile politice moldo-române nu au nici un conţinut. Relaţiile comerciale dintre cele două ţări nu au nici o dinamică, iar în relaţiile de „bună vecinătate" lipseşte cadrul concret.
Lipsa unei poziții ferme
România nu are o poziţie oficială inteligibilă vis-a-vis de statalitatea și suveranitatea Republicii Moldova. Parcă da, dar totuși nu, vom vedea, depinde…etc. Acest gen de mesaje controversate din partea clasei politice de la București față de Moldova sunt greu de înţeles. Nici Chişinăul nu se poate lăuda că ar putea enunţa clar ce anume îşi doreşte din partea României.
Unionismul nu are susținere
Evenimentele de ultimă oră din Republica Moldova arată că unionismul nu are practic nici o susținere. Există doar un grup isteric, care încearcă să producă impresia că ar fi numeros. Participarea unor persoane, de o manieră adesea agresivă, la o mulţime de acţiuni sau emisiuni televizate, dar şi strigătele pe Facebook — toate acestea reprezintă aproape tot unionismul din Republica Moldova. Orice politician din Republica Moldova care ar încerca să-și construiască platforma politică pe ideea unionismului are toate şansele să obțină mai puțin de 1 la sută. E un fapt binecunoscut pentru toți.
Partizanatul din învățământ
Totuși, un pericol serios pentru interesul statului Republica Moldova îl constituie partizanatul din instituțiile de învățământ ale țării practicat de unele cadre didactice, care, pe ascuns, fac totul pentru a convinge copiii că nu există altă cale decât unirea cu România. Este foarte regretabil faptul că și România, dar și Republica Moldova, ignoră la nivel oficial faptul că această situație este destructivă pentru interesele ambelor ţări. Repartizarea hărţilor României Mari, oricât de bine ar fi camuflate scopurile ce stau în spatele acestor acţiuni, nu ajută la o mai bună cunoaştere a istoriei.
Presa finanțată și dublele înțelesuri ale Guvernului român
Finanțarea presei unioniste din Republica Moldova din bugetul de stat al României nu pare a fi un gest bazat pe intenţii nobile. În cazul în care conducerea României ar formula clar, fără duble înțelesuri, că nu pune la îndoială nici statalitatea și nici perspectivele Republicii Moldova, iar autoritățile de la Chișinău ar întreprinde măsurile necesare pentru a asigura respectarea cadrului legal și neadmiterea contestării statalității Republicii Moldova de către grupurile unioniste și separatiste, atunci relaţiile moldo-române ar deveni cu adevărat pline de sens.
Cooperarea economică și politică
În relaţiile moldo-române este foarte necesară concentrarea atenţiei asupra relațiilor comercial-economice, dar şi identificarea unei formule de cooperare la nivel politic, care ar stipula în mod clar interesele ambelor state. În unei asemenea viziuni, în următoarea perioadă relaţiile dintre cele două ţări vor fi dominate de speculaţii politice exclusiv pe două dimensiuni: pro-române şi anti-române, ceea ce este contraproductiv. Aceste realităţi trebuie să fie conştientizate în primul rând de către România, dacă tot manifestă un interes exagerat pentru politica internă a Republicii Moldova. Or, schimbarea clasei politice la Chişinău, care va avea loc în timpul apropiat, ar putea oferi noi oportunităţi pentru ambele popoare — să se înţeleagă, într-un sfârşit, şi să înceapă a construi relaţii cu adevărat pragmatice.
Dar dacă se va insista pe falsitate şi lipsa de respect faţă de moldoveni, vom avea de pierdut cu toţii.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
