Editorial de Ilie Catrinoiu
Să ne-nțelegem bine: pe mine nu mă judecă decât istoria și poporul român. Iar dincolo nu dau socoteală decât în fața publicistului Mihai Eminescu, a istoricului Nicolae Iorga, a politicianului Ion Mihalache și a economistului Virgil Madgearu. Prin urmare, nu gândesc cu mass-media în creier și nici nu scriu cu protezele agenților de influență ai fostei Securități deghizați în intelectuali și racolați cu multe decenii înainte de căderea comunismului, mai exact din 1966, de către establishmentul financiar de pe Wall Street, pentru același scop: extincția poporului român. Pentru mine scrisul este o chestiune foarte serioasă.
Generația mea este prima generație de copii care a început clasa I după căderea comunismului, pe 15 septembrie 1990 intram în clasa I. De atunci încoace am întâlnit numai români care vor să plece din țară pentru că nivelul de trai e subuman; în România nu întâlnești un român care să nu aibă vreo rudă plecată în Occident. În România te naști ca să pleci afară sau faci copii ca să plece ei afară. Acest genocid trebuie să ia sfârșit.
Într-un discurs ținut pe 17 februarie de Gabriel Liiceanu la BCU, cu participarea lui Klaus Iohannis, filosoful de serviciu al genocidului dă lecții românilor cu liberalul Benjamin Constant în mână, propune un „sistem de educație pentru democrație" realizat deja de guvernul Cioloș și care a scos orele de istorie din școală, și se întreabă retoric, ca pentru chiori, dacă „știe cineva unde este butonul și cine apasă pe el ori de câte ori ne vedem obligați să ieșim în stradă".
După ce i-au pus la putere pe Iohannis şi pe Cioloș prin revoluții colorate pe bani sorosiști, „intelectualii" vor alte "revoluții". Mai țineți minte fenomenul Iliescu în 1990? Sau fenomenul Emil Constantinescu în 1996? Mulțime de tineret vuia în jurul lui. Sau Iliescu iarăși în 2000. Sau fenomenul Băsescu în 2004? Klaus Iohannis în 2015 pus de aceiași tineri dezamăgiți acum de lucrătura neamțului. ONG‐urile lui Soros au comis apoi crima din Colectiv, au scos în stradă mulțime de tineret împotriva Bisericii, nu împotriva sistemului, și l‐au botezat pe Cioloș premier. Un DNA independent într-un stat de drept național va trebui să clarifice urgent dosarul crimei din Colectiv. Încă nu v‐ați săturat de societatea spectacolului? Căci totul e spectacol și ținta e mintea voastră.
În România nu există societate civilă, ci lipitori pe marele capital transnațional care a iobăgit poporul român. Ce studii și ce eseuri au publicat aceste ONG‐uri despre cea mai veche democrație a lumii? Pentru că democrația românească este, alături de cea elvețiană și scoțiană, cea mai veche democrație a lumii. Nulități și secături care nu au asimilat cultura română pentru a putea atinge universalul.
Constantin Noica ținea în iunie 1943 la Berlin o conferință intitulată "Ce e etern și ce e istoric în cultura românească". Ultimele două fraze ale conferinței au fost acestea: "Noi știm că la sfârșitul veacului acestuia poporul românesc va număra 50 sau 60 de milioane de locuitori. Dacă ne frământăm astăzi, pe un plan ori altul, e pentru ca atunci să ne merităm istoria". Intelectualitatea ultimului sfert de secol nu merită istoria grandioasă a poporului.
Primim de un sfert de secol lecții de la indivizi care și‐au ratat tinerețea, fiind crescuți la școala lui Lenin. Conștiințe traumatizate, rupte de istorie și hăituite de destin, fac apologia capitalismului cu pretenții de democrați. Tismăneanu îi invocă pe Ion Mihalache, Lucian Blaga și Nicolae Iorga de parcă a crescut cu operele lor sub pernă; bine ar face dacă ar pune mâna pe carte și i‐ar și citi. Ar afla repede că nici unul din oamenii de frunte ai culturii române nu a fost liberal, dar nici comunist, ci toți au fost democrați. După experiența primului război mondial, cine mai putea fi capitalist? Sau: cine putea fi capitalist înainte de primul război mondial?
Intelectualul român interbelic și antebelic a avut ochi de vultur și instinct democratic de țăran autentic. El a văzut și a deconspirat crima organizată și războiul așa cum sunt ele: nu fenomene periferice și întâmplătoare ale unui sistem politic, ci însuși sistemul politic și economic liberal, în totalitatea lui catastrofală pentru om și mediul înconjurător. "Trăim în faza asasinatelor în masă, cu milioanele, pentru a servi interesele producătorilor industriali, care strâng o nație întreagă în jurul avântului de cucerire, de înlăturare, de cotropire. A astâmpăra această furie de producție anarhică și prea adeseori inutilă, a cruța și mijloacele naturii și energiile umanității, a distribui roluri prin care popoarele să se completeze în loc să se împiedice, a supune munca rasei noastre unui program din care să se poată folosi oricine, această reglementare ar fi, fără îndoială, după aceea a statelor naționale de drept național, cea mai mare, pe care, astăzi, o poate dori conștiința lumii", scria Nicolae Iorga în 1924.
Azi, "intelectualul" e liberal, se miră cu nesimțire că nu e democrație în România, oferă de un sfert de secol consiliere tuturor guvernelor, trăiește în lux pe bani nemunciți, nășește pui prin ONG‐uri și induce poporului sărăcit orbul găinii: în România de 25 de ani nu e liberalism, iar în Rusia comunismul e la putere. A se scuti!
București,
Catrinoiu Ilie este critic social.
