BUCUREȘTI, 7 dec- Sputnik. Două fenomene paradoxale au loc în spațiul public românesc după aflarea deciziei că România nu va fi primită în spațiul Schengen. Pe de o parte, presa românească mainstream a primit ordinul de a ....da vina pe ruși pentru eșecul României.
Și, de înțeles cumva că o presă subordonată intereselor guvernamentale și suspectată că este arondată serviciilor secrete nu poate să își critice finanțatorii, dând vina pe impotența diplomației românești, pe lipsa capacității președintelui și guvernului de a negocia aderarea la Schengen, sau, mai grav, dând vina pe voința Uniunii Europene de a menține România și Bulgaria într-o ”zonă gri” a UE.
Ce este amuzant dar și o dovadă că ”ordinele se execută nu se discută” este că și acea parte din presă (pagina G4Media) care prezentase argumentat cum au fost falsificate ca să ”dea bine” pentru România, vizitele inspectorilor UE în chestiunea Schengen, a adoptat imediat și fără rest, petarda propagandistică cu ”rușii sunt de vină”.
De aceea, ”rușii sunt de vină” este argumentul cel mai la îndemână, deși este și argumentul cel mai puțin credibil. A presupune că Federația Rusă poate influența extinderea sau nu a spațiului Schengen, controlând viața politică din Austria, Olanda și Suedia, reprezintă o acuză deosebit de gravă, ce ar trebui să aibă și consecințe, dacă ar fi și argumentată.
Evident, presa românească mainstream, care mai ales în ultimii 3 ani de zile s-a deprofesionalizat transformându-se în mănunchi de canale de propagandă oficială, nu își pune problema enormităților impuse de propagandiștii ”de la centru”. Și nici nu i se va cere socoteală pentru aceasta.
Însă interesantă este și reacția liderilor taberei zis ”suveraniste” din România în ceea ce privește aderarea la Schengen. Aceștia par chiar mai afectați decât președintele Iohannis și guvernul Ciucă de eșecul aderării la Schengen și discută subiectul acesta de pe poziții greu de înțeles.
Aderarea la Schengen însemna mai puțină suveranitate pentru România. Practic frontierele cu Ungaria și Bulgaria (dacă și Bulgaria ar fi fost primită în Schengen) ar fi fost reduse la o dungă de vopsea simbolică, similară cu granițele dintre județe.
Acest lucru nu înseamnă ”mai multă suveranitate” ci, tocmai, mai puțină suveranitate. Să ne gândim, de exemplu, cum personae non grata din Ungaria, cunoscute pentru pozițiile lor iredentiste cu privire la Transilvania, s-ar fi putut întoarce oricând în România, fără să mai existe filtrul frontierelor.
În definitiv, granițele și moneda (și aceasta amenințată de aderarea la zona Euro) reprezintă cele mai puternice garanții și simboluri ale suveranității unui stat. Deci, de ce ar fi vrut suveraniștii aderarea în Schengen și de ce regretă eșecul statului român de a obține această aderare?
Suveraniștilor români se pare că le lipsește nu doar claritatea doctrinară ci și o claritate a agendei proprii. A te declara suveranist și a fi frustrat că România nu este primită în Schengen aduce mai degrabă aminte de caragealianul: ”să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic. Să nu se revizuiască, iar primesc, dar să se schimbe ceva pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale.”