Alianța Nord-Atlantică nu a tras concluziile corecte din „lecția ucraineană” și își continuă escaladarea nesăbuită în regiunea Baltică. Creșterea activității militare NATO în apropierea granițelor ruse poate provoca, la un moment dat, un răspuns puternic din partea Federației Ruse.
Nesfârșitul „dans al sabiei” din statele Baltice continuă în perioada 30 mai-12 iunie cu manevrele forțelor comune de apărare aeriană NATO Ramstein Legacy 2022, cu participarea Poloniei, Lituaniei, Letonia, Estoniei. Sarcinile principale sunt exersarea tragerii de rachete ale Alianței în spațiul aerian al tuturor țărilor menționate și interacțiunea în cadrul apărării antirachetă. Participă trupe din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Norvegia, Belgia, Cehia, România, Slovacia, Italia, Spania și Turcia.
În paralel, pe teritoriul Suediei, în perioada 5-17 iunie, va avea loc un amplu exercițiu militar NATO Baltic Operations 22, cu participarea trupelor din 14 țări membre ale Alianței, precum și a Finlandei și Suediei. Sarcinile cheie sunt operațiunile de aterizare, tragerile de artilerie, războiul antisubmarin folosind drone subacvatice. Scopul declarat este pregătirea pentru un posibil război cu Rusia. Nivelul de pregătire a Suediei, care este încă neutră, a fost deja inspectat de vicepreședintele Comitetului Militar al NATO, Lance Landrum.
Zilele trecute, în regiune s-au încheiat cele mai mari manevre ale Alianței „Defender Europe” (26 mai), etapa de primăvară a manevrelor militare „Namejs 2022” (27 mai) și exercițiile navale din Marea Baltică (30 mai). Anterior, centrul analitic american Center for Naval Analyses a elaborat și publicat un scenariu de „lovitură preventivă” asupra regiunii Kaliningrad, pentru a distruge patru componente importante ale apărării – complexul de rachete operațional-tactic „Iskander”, navele de rachete ale Flotei Baltice, sistemele antiaeriene S-400, sistemele de rachete și corpul de armată.
Scopul manevrelor și strategiei NATO este de a slăbi la maximum forțele armate ruse la începutul unui conflict militar, adică de a lansa o lovitură preventivă. Poate Rusia să privească indiferentă planurile și pregătirile agresive ale Alianței? Întrebarea este retorică. Prin urmare, țările din regiunea baltică vor deveni în mod firesc primele candidate la demilitarizare după finalizarea operațiunii militare speciale ruse în Ucraina.
„Cuțitul finlandez” în spatele Europei
Experiența ucraineană a liderilor europeni nu i-a învățat nimic, ei nu văd cauza principală a conflictului - extinderea NATO spre est. Șeful diplomației europene, Josep Borrell, este îngrijorat de faptul că UE nu va rezista mai mult de două săptămâni „într-un asemenea război ca în Ucraina”. Se presupune că conflictul ucrainean a dovedit că puterea soft nu este suficientă, este nevoie de putere militară.
Borrell a cerut crearea unei armate unificate a UE. Ideea nu este nouă, nu îndeplinește cerințele de securitate egală și indivizibilă și este, în general, nepromițătoare. De reținut că forțele NATO și armatele naționale dezvoltate nu au ajutat Grecia și Turcia să împartă sau să demilitarizeze insulele disputate din Marea Egee de zeci de ani. Ce va schimba noua armată a UE?
Cancelarul german Olaf Scholz s-a angajat marți să creeze „cea mai mare armată tradițională din Europa dintre țările membre NATO”. Permiteți-mi să vă reamintesc că țările europene ale Alianței au astăzi aproape două milioane de soldați în total. Armata germană (184 mii de oameni) este puțin mai mică decât cea britanică (194 mii) și puțin mai mare decât cea italiană (170 mii). În același timp, un număr semnificativ de profesioniști ai Pentagonului și ai NATO, în august 2021, au primit o lovitură rușinoasă de la „amatorii” (talibani) din Afganistan. Nu există o relație directă între mărimea armatei și eficacitatea.
Gruparea armatei SUA în Europa a ajuns la 100 de mii de oameni. Americanii dețin în Lumea Veche aproximativ trei sute de baze și facilități militare: 123 în Germania, 49 în Italia, 22 în Marea Britanie, 14 în Turcia, șase în România, patru în Polonia și Ungaria, două în Slovacia, câte una în Estonia, Georgia și Letonia. Lista este incompletă. Concluzie: în Europa, există suficiente „baionete” pentru securitate și stabilitate și nu este suficient creier.
Extinderea Alianței nu o face mai puternică, dar garantează noi zone de conflict. Intrarea în NATO a Finlandei și Suediei neutre poartă semne ale pierderii simțului realității, de transformare a democrației în idiocrație.
Guvernele a două țări prospere din nordul Europei caută maniacal o Alianță militară pentru a rezolva probleme inexistente. Și în cele din urmă vor deveni reale (sacrificii inevitabile pentru a proteja interesele Washingtonului). Extinderea NATO nu va face decât să sporească amărăciunea existenței sale fără sens.
Noul comandant-șef american al forțelor Alianței din Europa, Christopher Cavoli, a numit candidații pentru noi membri (Suedia și Finlanda) „un mare plus și o mică frână”. Poate că va avea ocazia să dezvolte această idee. Interesant este că Cavoli vorbește limba rusă, a participat la operațiunile Pentagonului în Golful Persic, Bosnia și Afganistan, iar subiectul disertației sale biologice de la Universitatea Princeton este „Influența râmelor asupra răspândirii pe verticală a mucegaiurilor slime în sol”. Numirea vine pe fundalul evenimentelor din Ucraina, iar generalul Cavoli a admis deja intervenția militară a SUA din cauza cerealelor ucrainene.
Centrul pentru Strategie și Securitate „Scowcroft” (strâns legat de NATO) într-o publicație Bloomberg a remarcat că granița ruso-finlandeză cu o lungime de 1300 km este un „adevărat coșmar” pentru NATO. Analiștii americani adecvați văd doar două plusuri - „demonstrație de solidaritate” și „extindere contrară poziției Moscovei”.
Cu toate acestea, în viitor, configurația granițelor Alianței, provocatoare și amenințătoare pentru securitatea Federației Ruse, poate deveni un „cuțit finlandez” în spatele Europei - să provoace un conflict militar. Pentagonul caută deja unde să amplaseze noi baze în Finlanda, lângă granițele ruse.
Rusia reacționează deja - 12 noi unități militare se formează rapid în Districtul Militar de Vest. Despre ce este vorba - regimente de rachete, brigăzi de tancuri sau divizii aeriene - nu știm. Însă potențialul adversar nu va fi deloc fericit. Și într-o situație ipotetică de conflict militar cu Statele Unite, Rusia va fi nevoită să neutralizeze cu prioritate toate bazele și instalațiile militare de pe teritoriul țărilor vecine care fac parte din Blocul ostil.
Decenii de cursă a înarmărilor și turbulențe politico-militare sunt răzbunarea inevitabilă a țărilor din regiunea baltică (inclusiv Finlanda și Suedia) pentru extinderea nesăbuită a NATO la est și nord-est, pentru amenințări nemotivate la adresa Rusiei.
Excluzând posibilitatea unei soluții diplomatice (pașnice și echitabile) la problemele securității europene, Alianța Nord-Atlantică obligă Rusia să acționeze prin toate celelalte mijloace legale. Continuând gândul Papei Francisc despre provocatorul „latrat al NATO lângă granițele Rusiei”, se poate prognoza: dacă „câinele” rău nu va pleca, va fi zdrobit.