BUCUREȘTI, 27 mai - Sputnik. Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, a spus la Davos că guvernul său va provoca suferință economică și socială națiunii germane, pentru a sluji ”cauzei Ucrainei”. În loc să îi mulțumească, ambasadorul Ucrainei la Berlin s-a declarat dezamăgit că Scholz nu face suficient.
Nu este un caz izolat. Aproape toți oficialii ucraineni sunt mai nemulțumiți de proprii lor aliați și discursul oficial al Ucrainei este unul de solicitări imperative, împănate cu reproșuri. Un complex mesianic pare să cuprindă statul dar și voci din societatea ucraineană, în aceste momente altfel dificile pentru țară.
Fostul deputat român Liviu Pleșoianu a urmărit povestea unei doamne din Ucraina, refugiată temporar în România, celebră pentru postările sale de pe o rețea de socializare, mai ales cea în care, coborând din mașina ei la o benzinărie, a primit bani cadou de la un bun român, doar pentru că este ucraineancă.
Întoarsă în Ucraina, o româncă i-a reproșat că nu a făcut nicio postare/comentariu în care să mulțumească României pentru buna primire. Răspunsul remarcat de Pleșoianu a fost relevant.
În opinia doamnei, românii și, în general, occidentalii, trebuie să mulțumească ucrainenilor, care ”luptă” pentru civilizație, care ”apără” cu eroismul lor Europa și Occidentul.
Doamna nu face decât să reproducă retorica oficială a Kievului. Dar iată că retorica oficială ajunge să fie crezută și de către cetățenii simpli, complexul mesianic, de ”salvator al Europei” alimentând și așa deja puternicul naționalism ucrainean.
Acest tip de mesianism național nu este unic în istorie. El a fost principalul ”combustibil” ideologic pentru Germania nazistă să continue războiul încă aproape 2 ani de zile, deși era evident pentru orice minte rațională că acesta fusese deja pierdut după bătălia de la Stalingrad. Milioane de oameni au murit și dezastrul a atins cote apocaliptice doar pentru că, după ce au înțeles rațional că pierd războiul, germanii s-au lăsat drogați de naziști cu iluzia că de fapt ei luptă să ”salveze” civilizația.
Din acest punct de vedere, istoria pare să se repete la scara Ucrainei. Deși vocile raționale tot mai multe îndeamnă Ucraina să înceapă negocierile, regimul de la Kiev, alimentat de această iluzie mesianică prelungește agonia propriului popor și aduce suferință în restul lumii, prelungind acest război.
Însă mesianismul ucrainean se întâlnește acum cu un masochismul și submisivitatea morală a liderilor, presei și unei părți importante din societatea civilă occidentală. Pur și simplu, Occidentul acceptă umil impertinența ”mesianică” a Ucrainei și promite că va face tot ce poate ca să ajute Kievul.
Și astfel Occidentul alimentează mașina de război ucraineană care funcționează înspre dezastrul poporului ucrainean. Însă fiecare tanc, fiecare armă furnizată de Occident este primită cu aerul dezamăgit al liderilor Ucrainei care spun: ”Insuficient!”
De ce este Occidentul atât de submisiv și de masochist? Explicația este în ideologia woke, care controlează deja universitățile, mass-media și societatea civilă occidentală.
De peste 20 de ani, singurul discurs acceptabil în mass-media și academia occidentală este unul de auto-învinovățire, de minimalizare a valorilor clasice ale civilizației occidentale, de promovare a minorităților prin discriminarea majorităților.
Pur și simplu se pare că Occidentului îi place să fie jignit și umilit. Și nu doar de către ucraineni. Nu se agravase criza ucraineană când o elevă de liceu, suferindă de o problemă psihică, care absenta de la școală pentru a participa la mitinguri, certa isteric pe liderii occidentali că nu fac suficient pentru climă, în aplauzele excitat/emoționate ale acestora.