Pe 27 ianuarie, premierul Natalia Gavrilița a anunțat o majorare a cheltuielilor militare în Republica Moldova, pentru că țara trebuie să fie pregătită de riscuri. În același timp, Gavrilița a vorbit despre noua redacție a Planului individual de parteneriat cu NATO aprobat de Guvern la începutul anului, care ar urma să contribuie la neutralitatea republicii.
Planul de interacțiune dintre Moldova și Alianța Nord-Atlantică pentru perioada 2022-2023 prevede „consultări politice la mai multe niveluri între Chișinău și țările membre ale blocului pe probleme de politică externă și securitate”, precum și „cooperarea în domeniul modernizării și dezvoltării capacităților Forțelor Armate ale Republicii Moldova, în lupta împotriva noilor amenințări la adresa securității”. Aici miroase a praf de pușcă și risc.
În ultimii ani Moldova traversează o criză economică, iar în ultima jumătate de ani s-a adăugat și criza energetică. Consiliul Suprem de Securitate al Republicii discută astăzi despre stabilitatea financiară. Anterior, Parlamentul a declarat stare de urgență pentru 60 de zile din cauza riscului opririi furnizării de gaze (nu există hidrocarburi gratuite). Rețineți că gazul rusesc „neprietenos” costă Moldova de 4 ori mai ieftin decât alte țări europene.
Populația republicii s-a redus de aproape două ori în ultimii 30 de ani. Oamenilor le este din ce în ce mai greu să supraviețuiască - produsele alimentare, combustibilul, tarifele la serviciile comunale au crescut de două ori, sistemele de sănătate și asigurare socială degradează, COVID-19 se răspândește, iar guvernarea Republicii Moldova intenționează să cheltuiască bani pentru armată și cooperarea cu NATO.
Având un deficit de fonduri bugetare pentru achiziționarea de gaze, existând riscul de a-i lăsa pe cetățeni fără căldură iarna, premierul Republicii Moldova anunță o creștere iminentă a cheltuielilor militare. Comparativ cu anul trecut, bugetul militar al Republicii Moldova pentru anul 2022 aproape că s-a dublat - de la 30 de milioane de dolari la 47,6 milioane de dolari.
Situația este paradoxală și periculoasă. Mai ales în condițiile demarării implementării inițiativei patriotice „Anul Recunoștinței veteranilor de război, participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova”. Se pare că miza nu este atât educația tinerei generații (este imposibil să educi patrioți într-un an), cât acutizarea conflictului militar în Transnistria.
Vecinătatea cu Ucraina care se află într-o permanentă criză și integrarea militară cu România extrem de militarizată, de asemenea, nu adaugă stabilitate și securitate Moldovei. Poate că guvernul are alte priorități.
Apropo, Natalia Gavrilița a făcut anterior o carieră bună în Occident. Pe lângă limba rusă (este născută în 1977 în Transnistria sovietică), ea vorbește engleză, spaniolă, română și franceză.
Tunuri în loc de gaz
Noul clasament mondial al Global Firepower plasează armata moldovenească pe locul 105 (între Camerun și Niger) din 140 de poziții posibile. Această apreciere a analiștilor occidentali par destul de complementare, pentru că numărul și capacitatea de luptă a forțelor militare ale vecinilor apropiați din listă este mult mai mare.
De facto, Moldova dispune de o singură brigadă – 6000 de militari și un număr nesemnificativ de rezerviști. Din cauza numărului mic și a rămânere în urmă a înarmării din punct de vedere tehnologic, aceste forțe pot fi considerate drept polițiste și sunt pregătite doar pe hârtie chiar și pentru un ipotetic conflict local.
Bugetul de apărare al țării de 47,64 milioane de dolari presupune că fiecărui militar îi revin în medie 660 de dolari pe lună (salariu, combustibil, muniții) – mult mai modeste decât la vecinii de clasament.
A se compara: bugetul militar al Nigerului (locul 106) permite alocarea pentru fiecare militar în medie a 2390 de dolari pe lună. Cheltuieli similare sunt și în România – de zece ori mai mari decât în Moldova.
Armata Moldovei are în dotare trei elicoptere, 10 tancuri, 9 sisteme de artilerie autopropulsată, 25 de sisteme de artilerie reactivă, 380 de mașini blindate (datele Global Firepower - 2022).
Propriu zis, economia și bugetul Republicii Moldova nu permit o armată puternică și o concurență la egal cu vecinii. Aici nu există loc pentru iluzii. Partenerii mai mari din NATO nu sunt interesați de sporirea puterii blocului din contul unităților moldovenești (așa cum este în cazul Țărilor Baltice), ci teritoriul care permite extinderea spațiului operativ spre Est, apropierea și mai multă de frontierele Rusiei.
Oare mișcarea NATO consolidează neutralitatea Moldovei? Este o întrebare retorică. Peste tot unde alianța a intervenit în mersul firesc al istoriei încep războaie și dezastre pentru milioane de oameni – e suficient să ne amintim de Irak, Afganistan, Iugoslavia, Libia, Siria. Anume din aceste motive, Moscova reacționează dur la acapararea militară a spațiului postsovietic de către Alianța Nord-Atlantică.
Inerția geopolitică a Occidentului este încă mare deocamdată, dar totuși, după cererile ultimative ale Rusiei de a asigura o securitate egale în Europa, “partenerii” s-au pus pe gânduri. Presupun că acesta este începutul unei mari retrageri spre Vest.
Mai devreme sau mai târziu, Rusia va readuce SUA și NATO în lumea reală și la îndeplinirea vechilor acorduri. Washingtonul începe să înțeleagă cât de periculoasă este extinderea “oarbă” spre Est a alianței. Deși diplomatul american și autorul câtorva concepții din perioada războiului rece, George F. Kennan, în anul 1997 și-a avertizat concetățenii: “Extinderea NATO va deveni cea mai fatală eroare a politicii americane pentru toată perioada de după încheierea războiului rece... Ne-am putea aștepta ca această soluție să intensifice tendințele naționaliste, antioccidentale și militariste în spațiul public rusesc și... va renaște atmosfera războiului rece în relațiile dintre Est și Vest, va determina direcția politicii externe rusești, care nu va fi deloc pe placul nostru”.
Greșelile tactice de astăzi ale guvernului Moldovei s-ar putea dovedi a fi mâine un eșec strategic serios în economie, în securitate și capacitate de apărare. Așa, inconsistența economică a Moldovei reprezintă o continuare a politicii antirusești a guvernului și a speranțelor Chișinăului în asistența dezinteresată a Occidentului.
Negarea misiunii nobile a forțelor rusești de menținere a păcii în Transnistria este o cale spre reîncarnarea războiului civil, care nu răspunde intereselor celor trei milioane de cetățeni moldoveni și a celor 200 de mii de cetățeni ruși din stânga Nistrului.
Pe de altă parte, lichidarea Transnistriei reprezintă o prioritate a SUA și NATO, care tratează regiunea ca pe un cap de pod vestic al Rusiei, iar populația locală - ca pe o monedă de schimb în marele joc geopolitic. În regiune miroase a război – reglementarea conflictului transnistrean a fost încredințată României, pe teritoriul căreia sunt transportate activ trupe străine și armamente ale alianței.
Ocupându-se de construcții militare sub conducerea Occidentului colectiv, virând conștient în direcția NATO, cazând în hotelurile din Chișinău infanteriștii SUA, guvernul Moldovei nu doar riscă - sacrifică interesele securității naționale. O eventuală provocare militară în Transnistria va determina inevitabil Rusia să constrângă agresorul la pace (cu orice preț, chiar dacă pe câmpul de luptă vor ajunge unitățile alianței). Toate variantele evoluției conflictului militar pe teritoriul Moldovei garantează doar distrugeri, dezastre, haos și moarte, pentru care cetățenii țării deja astăzi plătesc în avans prin impozitele lor.