de Elena Karaeva
Establishmentul politic al Occidentului colectiv amenință Rusia cu sancțiuni: “infernale”, “antioligarhice”, “bancare” și “financiare” (ajungând chiar până la “confiscarea activelor și averilor”, așa cum a amenințat ministrul britanic de Externe, Elizabeth Truss) însă nu merg mai departe de declarații, chiar dacă au fost anunțate în spațiul public, scrie Elena Karaeva în editorialul său pentru RIA Novosti.
Deocamdată nu merge.
Cât timp împotriva Rusiei este purtat un război al nervilor, instigatorii europeni stau în Albion și Bruxelles și, în maniera personajului Stiopa Lihodeev al lui Bulgakov, trimit telegrame.
Ni se promit chinurile lui Tantal, suntem avertizați cu privire la apropiata “prăbușire a economiei” (noi ținem minte că economia noastră, cu ajutorul restricțiilor, deja “a fost ruptă în bucăți”), ni se prognoza un colaps și un declin.
Stăpânii circului ieftin în care astăzi s-a transformat ceea ce în trecut erau considerate “relații internaționale”, scot pe scenă ba o ministră, care știe prost istoria, ba conducătorii întregii diplomației europene, care declară deschis că “Rusia este un inamic al democrației”.
MAE al Marii Britanii sau, cum se obișnuiește să fie numit Foreign Office, anunță intențiile de a strânge mai tare șuruburile restricțiilor, pentru ca rușii să-și conștientizeze în sfârșit vina în fața întregii umanități progresiste, acest “miliard de aur” al susținătorilor libertăților și democrației.
Isteria, locul căreia, credeam, este mai departe de ochii străinilor, pentru că întotdeauna astfel de stări demonstrează poziții și argumente slabe, a devenit ”cu mâna ușoară” a conducătorilor Occidentului colectiv un mijloc de a purta dialogul politic și o metodă de atingere a obiectivelor.
Configurația, în care se consideră de bonton acuzarea Rusiei de toate păcatele, s-a creat - inclusiv cu ajutorul presei docile europene - nu de astăzi.
De cel puțin 15 ani.
Contextul în care Moscova este întotdeauna vinovată sau este responsabilă pentru tot ce se întâmplă (în sens prost, pentru că de tot ce e bun răspunde fie UE, fie NATO, fie un duet al celor două alianțe internaționale) pe continent, a început să fie construit la începutul anilor 2000.
Doar că pe atunci se făcea mai timid, cu rezerve și uneori cu reverențe. Timp de peste 15 ani rusofobii au devenit mai vocali, au fost sprijiniți activ financiar și politic și, în momentul în care Rusia a început să-și articuleze clar poziția, asupra ei (asupra pozițiilor) și asupra țării, și asupra oamenilor, care trăiesc aici și au început să fie aplicate lovituri directe.
De fiecare dată când Rusia a anunțat că intenționează să protejeze oamenii (da, în primul rând, pe cei care au nevoie de sprijin; de efectele secundare ne vom ocupa mai târziu), era acuzată de “agresiune”.
De fiecare dată când țara noastră dorea să-i ia sub aripa sa pe cei care căutau susținere, asupra ei erau îndreptate șuvoaie de calomnii murdare.
Așa a fost în Osetia de Sud în 2008, așa a fost și în cazul Crimeii.
În conștiința de masă a europenilor, Rusia a fost transformată ani la rând, în cel mai cinic mod, într-un proscris, utilizând în acest sens, fără nicio jenă, toate mijloacele disponibile.
O situație neclară legată de „otrăvirea” din Marea Britanie? Căutați “urmele rusești”.
Explozii la depozitele de muniții din Cehia? Le-au organizat rușii.
Bârfe despre existența unei “baze de spionaj” în Alpii francez? Din nou sunt “niște intrigi ale Moscovei”.
Țara noastră este acuzată de toate păcatele de moarte – și asta se întâmplă pe parcursul multor ani în șir.
Presa europeană înaintează fără nicio sfială acuzații că “Rusia calomniază, dezinformează și provoacă disensiuni”, uitând de conceptul proiecției în psihologie. În realitate, anume presa occidentală, cu ușurință, în fiecare zi, îndreaptă în direcția Rusiei tone de minciuni, calomnii și dezinformări.
De altfel, pentru Europa astfel de valuri de ură nu sunt ceva nou.
Au mai existat momente similare în istoria continentului.
Ceva mai puțin de 90 de ani în urmă.
Când în Germania, după venirea la putere a național-socialiștilor, evreii au fost declarați principalii răufăcători, vinovați de toate problemele.
Schema de intensificare a urii este similară sau aproape similară.
Nu au inventat nimic nou din epoca lui Goebbels: întotdeauna există o singură poziție, doar ea este cea corectă, întotdeauna unii sunt sfinți și progresivi, iar ceilalți – niște răufăcători și ”regresiști” latenți sau vădiți, unii sunt întotdeauna pentru libertate și democrație, iar alții susțin “dictatura și autoritarismul”.
Toate nuanțele, complexitatea au fost expediate la groapa de gunoi în actualul discurs european, pentru că nu este nevoie de rațiune și dreapta judecată, ci de o inflamare permanentă și monotonă a rusofobiei.
Îndată ce concentrația de aburi toxici ai xenofobiei va ajunge (în viziunea celor ca dirijează cu această campanie) la nivelul necesar, poate începe următoarea etapă.
Și nimeni nu-și va mai aduce aminte că practic totul, despre care noi, lumea civilizată și progresistă, am avertizat, s-a adeverit cu exactitate.
Moscova spunea că Uniunea Europeană, care își propune să se elibereze de iluzoria “dependență energetică de Rusia”, ca urmare a unor jocuri politicianiste în ecologie, va plăti un preț de câteva ori mai mare pentru combustibil.
Așa s-a și întâmplat.
Moscova a explicat că orice intervenții din afară, fie ele și cu sloganuri nobile, sunt urmate de o catastrofă – și militară, și umanitară.
Acum să privim ce s-a întâmplat în urma “primăverii arabe” în Libia sau care este astăzi situația în Irak.
Moscova a prognozat consecințele loviturii de stat de la Kiev pentru toată Ucraina și vă puteți convinge că la toate pozițiile – politice, economice, iarăși a avut dreptate.
Moscova a avertizat că orice extindere a NATO spre Est va duce la instabilitate pe continent și așa s-a și întâmplat.
Rusia, precum Casandra, a avertizat de zeci de ori că cei care s-au autoproclamat păstrători ai securității mondiale nu sunt în stare să țină prea bine cârma și sub conducerea lor lumea s-ar putea prăbuși în prăpastie, însă, așa cum a fost și în cazul Casandrei, nimeni nu ascultă de ceea ce spune țara noastră – pentru predicțiile sale s-a decis chiar să fie izgonită dincolo de frontierele “lumii civilizate”, pe care noi am fost în stare să o apărăm (și s-o salvăm) în timpul războiului și pe care încercăm să o salvăm și astăzi.
Noile amenințări cu sancțiuni și alte restricții pot impresiona doar persoanele sensibile. În cele din urmă, indiferent dacă este vorba de URSS sau Rusia: trăim într-un regim al sancțiunilor pe care Occidentul le-a impus împotriva noastră, să fim sinceri, deja de peste un veac. Acestea în general, dacă au și provocat prejudicii, apoi doar celor care le-au impus
Rusia a reușit să reziste și să țină piept, salvându-i pe cei care aveau nevoie să fie salvați, fie și fără a avea parte de recunoștință din partea lor, și își urmează cu seninătate și încredere calea.
Nu doar pentru că forța este de partea noastră, ci și adevărul.