BUCUREȘTI, 28 ian - Sputnik. Sorin Roșca Stănescu face o analiză în Inpolitics unde arată câștigurile și pierderile României în cei 15 ani de UE.
Cât am câștigat și cât am pierdut din această afacere? Care este jumătatea plină a paharului? Și care este jumătatea goală? Ce beneficii am avut, după ce am acceptat o serie întreagă de constrângeri și, mai ales, după ce ne-am impus noi înșine constrângeri?, sunt întrebările pe care le pune SRS cititorilor și la care oferă și un răspuns pe parcursul analizei.
Foarte pe scurt, spune SRS, jumătatea plină a paharului ne este oferită de raportul dintre câți bani am plătit în cei 15 ani sub formă de taxe de participare în UE și câți bani am putut accesa prin bugetele multianuale.
”Până la sfârșitul anului trecut, am primit aproape 70 de miliarde de euro. Și nu am dat decât 24 de miliarde. Acest raport sugerează că, practic, statele bogate din Uniunea Europeană s-au milostivit de noi și, de-a lungul celor 15 ani, ne-au făcut o mare pomană. Iar cu ajutorul banilor pompați în România, ne-am dezvoltat”, imită SRS discursul oficial despre ”beneficiile” aderării la UE.
De ce România e pe ultimele locuri?
Dar, vine SRS și cu observațiile lucidității, dacă așa stau lucrurile, cum se face că, la cele mai importante capitole, ne plasăm în continuare în coada clasamentului? De ce decalajele dintre noi și statele bogate UE, în loc să scadă, cresc? De ce nici măcar cele mai pesimiste prognoze nu ne arată un orizont de timp până la care una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană poate atinge nivelul celor mai prospere țări?
Și iată și răspunsurile. De pildă, la capătul celor 15 ani, arată SRS, România se plasează în coada clasamentului în ceea ce privește domeniul financiar bancar și al asigurărilor. Media europeană este 4,6% din Produsul Intern Brut. În România, acest domeniu nu acoperă decât 2,7% din PIB. Zona financiar-bancară și a asigurărilor este extrem de importantă pentru definirea modului în care funcționează un stat. Pentru că de aici vin banii pompați în dezvoltarea economiei, dar și banii necesari sub formă de credite pentru ridicarea standardelor gospodăriilor cetățenilor în special și a nivelului lor de viață în general.
”România a renunțat la multe dintre asseturile sale în acest domeniu, iar piața, atâta câtă e, a fost ocupată în forță de sucursale ale unor bănci străine, înșurubate în România în special de către statele dezvoltate din Vest: Germania, Franța, Austria. Prin mecanismul creat de acest sistem bancar, societățile comerciale autohtone beneficiază, atunci când beneficiază, de credite mult mai scumpe decât concurentele lor cu capital străin”, arată jurnalistul.
Firmele românești, dezavantajate
Ca atare, observ SRS, fie produsele realizate de firmele românești au un preț prea mare și nu rezistă pe piața concurențială, fie profiturile realizate sunt prea mici și, în consecință, sumele injectate în dezvoltare sunt și ele mici. Rezultatul final este descris de SRS în felul următor: piața internă este din ce în ce mai mult acaparată prin intermediul sistemului financiar-bancar de către partenerii externi ai României.
Din multitudinea de date care ne sunt puse la dispoziție la capătul celor 15 ani de UE, mai alegem un parametru extrem de important, și anume domeniul circumscris administrației publice, apărării, educației și sănătății. În statele europene dezvoltate, acest domeniu ajunge la o medie de 19,8% din PIB. România se plasează abia pe poziția a patra din coada clasamentului, cu 16,5% din Produsul Intern Brut.
Comparația cu comunismul
SRS mai arată că teoria generală este că românii o duc indiscutabil mai bine decât au dus-o în ultimii ani ai dictaturii comuniste, dar nici acest parametru până la urmă nu este suficient de relevant, pentru că la acea dată, decembrie 1989, această țară nu avea datorii externe ci, dimpotrivă, avea o rezervă de câteva miliarde, plus alte câteva miliarde investite în general în state în curs de dezvoltare.
Pe de altă parte, mai spune SRS, România a plecat la drum în 1990 cu un sistem bancar puternic, care apoi, printr-o corupție dirijată de la centru, în special de către regimul Iliescu, a fost subminat din interior și falimentat. Apoi, arată el, industria de armament a României era extrem de puternică, iar exporturile ne plasau pe unul dintre primele locuri din lume, unde ocupam în mod cert o poziție estimată a fi pe locul 6-8.
Mai departe, a spus SRS, industria extractivă era și ea extrem de performantă la nivel mondial. Iar rezultatele erau vizibile în ceea ce privește producția de petrol și gaze naturale. La data intrării noastre în Uniunea Europeană, România avea un potențial indiscutabil mai mare decât are acum, generat de uriașele bogății ale solului și subsolului și ale platformei continentale a Mării Negre. Rând pe rând, o bună parte dintre aceste bogății au fost cedate, în general în beneficiul partenerilor noștri UE.
Care este jumătatea goală a paharului
”Este adevărat că Uniunea Europeană a pompat în România zeci de miliarde de euro în cei 15 ani scurși de la aderare. Dar la fel de adevărat este că valoarea asseturilor pe care le-am cedat din sistemul bancar, din sistemul de asigurări, din industria de apărare, din zona extractivă, din bogățiile generate de proprietatea funciară și de fondul forestier, sunt în mod cert mult mai mari”, explică jurnalistul.
În final, conchide SRS, din această perspectivă, la acest bilanț triumfalist nimeni nu a făcut încă o socoteală cuantificabilă și pusă în oglindă cu fondurile de coeziune UE de care am beneficiat.