Agitație mare în România, după ce ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a dat mână liberă unităților de învățământ să-și organizeze ultima zi de școală înainte de vacanța de iarnă, adică 23 decembrie 2021.
Evident, în acea zi copiii recuperau toată materia, ba unii deveneau chiar olimpici. Aiurea.
Dar așa sunt românii, ipocriți până în ultima lor celulă.
Să vă explic de ce: orice român cu copii la școală sau care știe pe cineva care are copii la școală știe că în ultimele zile, înainte de vacanță, prin unitățile de învățământ începe să bată vântul. Nu pentru că ar fi geamurile deschise, ci pentru că elevii nu prea mai sunt aduși la școală.
Lucrul acesta îl știu deopotrivă părinții, elevii, cadrele didactice, conducerile unităților de învățământ, inspectorii școlari. Și, după cum se vede, și ministrul Educației, care, evident, neputând să spună – să stea elevii acasă – a lăsat școlile să decidă.
Știe toată lumea că în ultima zi de școală copiii vin doar ca să socializeze, să cânte colinde – dacă suntem în prejma Crăciunului – sau pentru că s-a decis că vor face o mică petrecere ca să se intre frumos în vacanță.
Fiindcă da, și copiii au nevoie să se relaxeze, și copiii simt că vin Sărbătorile și nu este cazul să îi determinăm să depună efort să studieze chiar și în zilele în care acasă cei mari discută despre petrecerile de la firmele unde lucrează și la care au participat.
Deci să mai terminăm cu ipocrizia și cu discuțiile inutile al căror unic scop este cel de demonizare al cadrelor didactice.
Întrebați-vă copiii când sunt mai fericiți la școală și vă vor spune că în ultima zi pentru că atunci se simt și ei ascultați și băgați în seamă cu adevărat.
Lăsați ipocriziile că, vezi Doamne, la școală te duci să înveți. Corect. Dar învățarea asta nu înseamnă numai matematică, română, fizică etc ci și noțiuni de comportament. Socializând, înveți câte ceva despre tine și despre cum să îți gestionezi emoțiile, spre exemplu.
Lucrul acesta nu se învață în timpul orelor de curs.
Închei cu urarea de ”Crăciun fericit!” și cu speranța că ne va Dumnezeu mintea ce de pe urmă.