Dmitri Kosîriov, editorialist
Am răbdat cu stoicism patru zile - am așteptat: poate că weekendul a împiedicat mediile de informare internaționale să ridice în slăvi „summitul pentru democrație” pe care administrația lui Joe Biden l-a organizat vineri și sâmbătă „după ora Moscovei”? Dar nici după zilele de odihnă nu se observă prea multă elocvență.
Motoarele de căutare au un bun feedback la solicitările despre summit. Dar răspunsul oferit este în proporție de 80 la sută despre ceea ce s-a spus în ajun. Ce s-a spus - vom reaminti mai jos. Dar deocamdată haideți să remarcăm un fapt incontestabil: materiale lungi și profunde, despre cât de grozav a fost să-i convingi pe liderii a 110 țări să citească unul după altul discursuri în format video despre democrație, au fost extrem de puține.
Asta se numește eșec. Un adevărat eșec. Deși întrebarea este ce și-au dorit cu adevărat. Dar dacă au vrut, așa cum anunțaseră, să declare că democrația este veșnic vie și că acum jumătate din lume se va zgudui și o va revigora, atunci putem aprecia că au declarat ceva, dar au primit în rezultat doar tăcere, în spatele căreia se ascunde un singur un gând: plictisitor. Evenimentul lipsește. Nu ai despre ce să scrii sau ce reflecta.
Să ne amintim de marile evenimentele cum ar fi... măcar centenarul nașterii lui Vladimir Lenin. În toată țara și în lagărul socialist au loc adunări, ședințe și concerte cu orchestre de instrumente populare rusești, se filmează filme și se organizează spectacole. Rezultatul este același: plictisitor. Pentru că nu există nimic debordant în toate acestea, deși personalitatea a fost interesantă. Iar aici americanii au nu o personalitate, ci o filozofie, dacă nu chiar o adevărată religie totalitară.
Iar acum să ne amintim ce au scris mediile de informare internaționale în ajunul acestui eveniment - a fost o adevărată avalanșă de emoții. Și primul lucru pe care l-au remarcat a fost că democrații americani au intrat ei înșiși într-o capcană. Dacă forțezi toată lumea să participe (aproximativ 200 de state recunoscute și nerecunoscute), atunci vei avea un adevărat ONU.
Dacă e să-i adunăm pe toți democrații cu acte în regulă, atunci vom avea o ordinară gașcă de sectanți într-o lume autoritară iremediabilă.
Ei bine, organizatorii s-au și pomenit într-o capcană, deși cu cele 110 țări ale lor au rămas blocați parcă la mijloc, între două extreme. Lista invitaților s-a dovedit a fi bizară. Din statele asiatice, de exemplu, au invitat Filipine cu președintele lor scandalos, dar nu au invitat Singapore complet pro-occidental: cum se explică asta? Și același lucru se atestă în toate regiunile. Iar despre Rusia și China, care nu au fost invitate la acest eveniment, s-a remarcat în primul rând ceea ce este evident: au vrut să împartă lumea și să provoace gâlceavă - și au reușit.
A fost interesat și aspectul despre ideea alternativă a summitului (ea a existat cu adevărat). Aceasta a fost exprimată cel mai bine de publicația „Politico”, oferindu-le cuvântul „superdemocraților”. Din partea Rusiei aceștia au fost Lilia Șevțova și Vladimir Milov, din partea altor țări - ceva similar.
Genericul acestui apel al oamenilor în haine albe este bun: „Summitul lui Biden nu va salva democrația.18 idei alternative cum poți să o repari”. Și iată toți acești vorbitori înjură America, acuzând-o că nu distruge antidemocrații din întreaga lume așa cum ar trebui și nu dă bani și portavioane pentru asta.
Toți vociferează ceea ce este evident - apropo, Biden a exprimat și această idee - că este necesar să se înceapă „vindecarea” democrației cu Statele Unite însele. Dar nu înalții oficiali trebuie invitați să citească discursuri, ci mentorii lor. Este vorba despre democrații profesioniști.
Aici se ascunde răspunsul la întrebarea de ce a fost organizat acest apel în pofida absurdului situației: pentru că nu se mai putea tăcea în continuare. Asta are legătură cu ceea ce Statele Unite și grupul lor de aliați numesc democrație. Aceasta, așa cum au recunoscut-o chiar și ei înșiși, se află într-un declin în toată lumea. Crește numărul țărilor pe care mentorii valorilor „corecte” le califică drept autoritare sau și mai grav. Este nevoie de un anumit șoc, începând cu recunoașterea pacientului drept bolnav.
Adică avem în fața noastră recunoașterea eșecului religiei totalitare a Occidentului care începe cu litera „d”, dar și o promisiune de a face ceva în curând cu această situație. Întrebarea este ce anume. Este lesne de înțeles că doar un șir de discursuri plictisitoare pe care nici măcar nu le-a citat nimeni nu dă roade. Prin urmare, guvernul democrat din Statele Unite consideră acest „concert” a fi primul pas către ceva util, precum o alianță reînnoită nu se știe a cui.
Peste un an se vor aduna din nou oamenii buni și atunci totul va fi mai concret. Inclusiv lista de invitați. Dar până atunci se adeverește că administrația SUA în scopul reconfirmării statutului de „lider” a pregătit pentru summit un ditamai buchet de programe internaționale, pentru unele fiind chiar alocați bani. Toate acestea se numesc „program prezidențial pentru reînnoirea democrației”.
Acolo se menționează: sprijin pentru „media liberă și independentă”, lupta împotriva corupției, sprijin pentru democrații-reformatori, promovarea tehnologiilor (informaționale în primul rând) pentru democrație, protecția „alegerilor libere și corecte”.
Și aici apare o întrebare simplă și evidentă: dar ce a făcut până acum acest public? Cu ce s-a ocupat atâtea decenii? Cu același lucru.
Ei au împărțit bani acoliților lor din întreaga lume, acești acoliți au condus campanii de informare împotriva guvernelor lor, numind membrii acestora drept corupți. Au purtat războaie informaționale pe internet, au contestat toate alegerile. Maximum ce se poate schimba acum este să-i constrângi pe toți cei care vor să fie democrați să-și cheltuiască banii pentru a susține această politică destul de veche. Stop, asta s-a făcut deja peste tot unde a fost posibil.
Trebuie menționat că că impunerea violentă a modelului corect de democrație tuturor a dus la două rezultate. Primul: cea mai la modă ideologie din lume în acest moment, care provoacă dispute vesele și furioase, este conservatorismul de diferite nuanțe, care se rezumă la o formulă simplă: lăsați oamenii în pace și nu-i mai spălați pe creier, lăsați-i să trăiască așa cum vor.
Ei bine, despre al doilea rezultat s-a spus deja: cumva acum toată lumea înțelege că, sub masca democrației, oamenilor li se bagă pe gât o gumă de mestecat insuportabil de plictisitoare.