BUCUREȘTI, 2 aug – Sputnik. Puțină lume cunoaște adevărata istorie a ”Golgotei sârbe din Croația”. O zonă care a fost locuită de sârbi și din care civilii – familii cu copii, oameni în vârstă, bolnavi - au fost expulzați prin două operațiuni militare în forță ale Croației.
Au fost numeroase victime, s-au produs pagube imense, dar liderii Occidentului trec cu vederea, așa cum au făcut și în cazul atacului criminal al NATO asupra Belgradului și Serbiei. Mai mult, reprezentanții Occidentului participă la manifestațiile organizate de Croația în cinstea acestei adevărate epurări etnice.
Istoria, venită din surse oficiale sârbe, arată că pe 4 august, în anul 1995, Forțele Armate ale Republicii Croația, în cooperare cu forțele Consiliului de Apărare Croat și ale Armatei Bosniei și Herțegovinei, au lansat un atac violent asupra regiunilor Dalmația de Nord, Lika, Kordun și Banija, respectiv asupra regiunii autonome sârbe Krajina, care în acel moment făcea parte din Republica Srpska Krajina.
Agresiunea a fost comisă în ciuda faptului că această zonă se afla sub protecția ONU și că, doar cu o zi înainte, reprezentanți ai Republicii Srpska Krajina au acceptat, la Geneva și la Belgrad, propunerea Comunității Internaționale privind soluționarea pașnică a conflictului.
Aproximativ 200.000 de soldați au fost angajați împotriva sârbilor din Krajina, în acțiunea directă participând 138.500 de membri ai armatei, ai poliției și ai consiliului de apărare croate.
De notat că, la acea dată, Srpska Krajina avea aproximativ 230.000 de locuitori. După câteva zile de atacuri, cărora mulți nu le-au supraviețuit, poporul sârb din vestul Krajinei, peste 220.000 de oameni, a pornit în retragere spre est, către Republica Srpska și Serbia.
Operațiunea militară croată s-a numit ”Furtuna” – și în Croația este considerată o mare sărbătoare, în timp ce în Republica Serbia și Republica Srpska este marcată ca Ziua Comemorării victimelor și a sârbilor expulzați.
Istoria adevărată vorbește de sârbii uciși și dispăruți în acea acțiunea de epurare etnică din Croația.
Este vorba de 1.852 de persoane, dintre care 1.200 de civili, 641 de soldați și 11 ofițeri de poliție.
Printre aceștia, din regiunile Banija, Lika, Kordun, Dalmația de Nord, Croația Interioară, Bosnia și Herțegovina se află și nouă copii minori – și, atenție, aproape jumătate din numărul total erau persoane de peste 60 de ani!
Daunele materiale produse de acțiunea „Furtuna” sunt incalculabile! Au fost distruse 25.000 de case, alte 13.000 de clădiri, 352 de magazine, 410 prăvălii, 78 de biserici, 96 de muzee, 181 cimitire, 920 de monumente, 52 de centre de sănătate și toată infrastructura industrială.
Da, ați citi bine –78 de biserici și 181 cimitire!
De asemenea, cifrele recensământului din 1991 arată că în Republica Croația trăiau 581.663 de sârbi (12,2% din populația totală) - în timp ce recensământul din 2011 a arătat că mai existau doar 186.633 de sârbi în Croația (4,36% din totalul populației)! Adică, după epurarea etnică și exodul în masă al poporului sârb, numărul sârbi a scăzut cu două treimi!
De atunci, sârbii uciși sau expulzați au fost neglijați de comunitatea internațională, iar supraviețuitorilor și urmașilor acestora nu li s-a dat posibilitatea și nu li s-au asigurat condițiile de a se întoarce pe pământul patriei în care au trăit de-a lungul secolelor!
De asemenea, în această epocă în care se vrea rescrierea istoriei, aproape nimeni din Europa și din lume nu mai vorbește despre genocidul produs asupra poporului sârb de pe teritoriul creației naziste a Statului Independent Croația din cel de-al Doilea Război Mondial! Nici despre evenimentele din Jasenovac, unul dintre cele mai monstruoase lagăre de concentrare!
Aceste tragedii au fost ignorate sistematic, iar crimele împotriva poporului sârb de la sfârșitul secolului al XX-lea nu ar trebui și nu pot fi privite în afara contextului infracțiunilor de genocid din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial!
Acu, chiar dacă Serbia dorește pacea, NU va fi niciodată de acord cu tăcerea, umilința și falsificarea istoriei!
Serbia nu a cerut niciodată recunoașterea genocidului, dar întotdeauna va cere ca victimele sârbe să fie respectate și nimeni să nu sărbătorească peste mormintele sârbilor!
Sârbii, atât cei din Serbia, cât și din Republica Srpska și Croația sau oriunde s-ar afla, nu vor sărbători niciodată tragedia propriului popor, uciderea civililor și a copiilor sârbi, ceea ce nu este logic să facă nici o altă națiune sau un individ!
Astăzi, Serbia transmite un mesaj puternic: NU vor mai exista niciodată operațiuni precum „Furtuna” sau altele similare îndreptate împotriva poporului sârb, pentru că Serbia nu va permite acest lucru!
Serbia nu se laudă cu puterea sa, dar este suficient de puternică încât să nu mai permită niciodată un pogrom asupra poporului său.
Ar trebui să amintim că operațiunea „Furtuna” este una dintre cele mai mari crime de curățare etnică din lume după cel de-al Doilea Război Mondial, cu peste 220.000 expulzați.
Cât despre Mile Budak – cel care a lansat ideea că problema sârbilor din Croația ar trebui rezolvată prin uciderea unei treimi, convertirea alteia și expulzarea ultimei treimi – ar trebui să semnalăm faptul că astăzi în Croația există străzi care îi poartă numele și încă se sărbătoresc în masă „valorile” și realizările ustașilor.
Serbia nu dorește noi conflicte, întrucât vrea să dezvolte relații de cooperare cu toată lumea din regiune, însă are obligația să nu uite și să nu țină sub tăcere astfel de lucruri.
Pacea este cel mai important lucru pentru poporul sârb, fapt pentru care Serbia face tot posibilul să nu răspundă numeroaselor și frecventelor provocări din regiune. În acest sens, este vital pentru Republica Serbia și Republica Srpska să fie parte activă a comunității internaționale.
Din păcate, constatăm că dreptatea în relațiile internaționale este în scădere, în timp ce ipocrizia devine un principiu de bază! În aceste condiții, aspectul criminal al operațiunii „Furtuna” este neglijat sistematic pe plan internațional.
Pentru expulzarea celor aproape un sfert de milion de sârbi (în operațiunile „Flash” - FULGER și „Storm” - FURTUNA) și uciderea unui număr mare de civili și prizonieri, nimeni din conducerea militară și politică croată nu a fost tras la răspundere de către Tribunalul de la Haga.
În rechizitoriul procesului de la Haga împotriva generalilor croați Ante Gotovina, Ivan Cermak și Mladen Markac, operațiunea „Furtuna” este caracterizată ca un demers criminal comun, cu scopul expulzării durabile și forțate a majorității sârbilor din fosta Republică Srpska Krajina. Și, totuși, niciunul dintre cei trei responsabili nu a fost condamnat, toți trei fiind achitați!
Având în vedere cele de mai sus, prezența reprezentanților comunității internaționale și a corpului diplomatic la astfel de „sărbători” croate, precum cea a aniversării operațiunii „Furtuna”, este de neînțeles, întrucât ei participă, de fapt, la sărbătorirea aniversării unei epurări etnice.
Și încă un aspect grav, pe care Uniunea Europeană îl tolerează: în ceea ce-i privește pe sârbii care au rămas în Croația, și astăzi se obișnuiește să fie tratați ca ființe de rang inferior, li se refuză dreptul la limbă, cultură, la progres economic și o viață demnă.
Există cazuri de discurs de ură, de revizionism istoric, de discriminare împotriva poporului sârb, în vreme ce violența fizică și daunele materiale afectează în mod direct durabilitatea economică, în special în locurile unde aceștia au încercat să se întoarcă, ceea ce, în practică, contribuie continuu la amenințarea dreptului la libera exprimare în ceea ce privește afilierea națională.
Sârbii se confruntă cu ipocrizia specifică dictaturilor: drepturi dobândite, însă nepuse în practică (reședințe, probleme locative, economiile în valută, pensiile, proprietățile), cu ne-sustenabilitatea economică și a infrastructurii unde ei trăiesc în număr predominant, precum și cu discriminarea la angajare, cu obstrucții în aplicarea dreptului la utilizarea oficială a limbii și a alfabetului, în special în zonele în care sârbii au rămas majoritari.
Oare de acest 4 august se va face ceva pentru dreptatea sârbilor din Krajina? Măcar pentru amintirea celor uciși?