Motto: ”Democraţia se confundă, pentru mine,
cu suveranitatea naţională”
Charles de Gaulle
Ați observat că România nu mai are, de ceva timp, vești bune? Tot ce ni se prezintă ca ”succes” este fie vreun fonfleu penibil marca Iohannis, fie o atitudine greu de tratat ambulatoriu - a la Cîțu.
Și mai este un tip de ”vești bune” – de felul celor care ne spun că ni se face favoarea de a mai da niște bani pentru firme din SUA – sau că, vai, mare fericire, am stricat relații cu state prietene, ori că ne-am mai băgat în scandaluri internaționale pentru… interesele altora! Aici sunt specialiști Aurescu și Ciucă, dar și marele președintele Iohannis.
Ei bine, în amalgamul asta de ”vești bune” precum cele de mai sus, a lovit trăsnetul în butoiul cu boască vestea eliberării lui Liviu Dragnea.
Un fost conducător politic, deloc perfect, dar purtător al ultimelor reminiscențe de patriotism și demnitate suveranistă, este eliberat cu greu după o condamnare nedreaptă. Pardon, după două condamnări nedrepte. Reacțiile sunt interesante, dându-mi încă o dată impresia că România a devenit un fel de câine al lui Pavlov.
Adică PSD Ciolacu a avut reflexul lașității delimitării și ignorării, găștile ”rezistente” reflexul ticăloșiei decerebrate, iar mulți dintre cei cu dorință național suveranistă au avut reflexul găsirii unui Mesia.
În privința lui Dragnea, cred că el a fost cea mai plăcută surpriză, demonstrând curaj și dorință de luptă din prima clipă de libertate. Mărturisesc, nu am mai văzut o asemenea reacție curajoasă la un proaspăt eliberat!
La fel de sincer spun că Liviu Dragnea nu este vreun Mesia politic, nici că nu a comis erori – dar este posibil ca el să fie o soluție. Una dintre puținele!
Dar cred că o soluție și mai bună ar fi o colaborare a celor care cred că România trebuie să iasă de sub tălpile ce o strivesc actualmente – SUA, NATO, UE – dar și o coroborare între calitățile diverșilor oameni politici din această zonă.
Dragnea e unul dintre aceștia. Și cred că, la ora actuală, Dragnea este printre foarte puținii care acceptă să lase din orgolii – el fiind, până la încarcerare, un tip orgolios și destul de infatuat, conform multor mărturii.
Dar, în opinia mea, Liviu Dragnea este foarte important prin lecția care drama lui o oferă românilor care îndrăznesc să ridice capul.
Este lecția coloniei – în care orice lider care încearcă să pretindă suveranitate, independența deciziei și interese cu valențe naționale este distrus, călcat în picioare. Este lecția pe care, dacă nu o înțeleg, cei mai buni și ambițioși dintre români riscă să o repete pe pielea lor! Așa cum nici Dragnea nu a înțeles lecția Adrian Năstase! Sau lecția Ion Iliescu. Sau lecția Viorel Hrebenciuc. Sau… atâtea altele din politică sau afaceri.
Lecția Liviu Dragnea este simplă: dacă rămânem colonie, te porți ca un supus, altfel o pățești rău la cea mai mică tentativă de desprindere din lesă. Asta e lecția care trebuie înțeleasă, pentru a supraviețui… sau pentru a avansa!
Odată avansați, după lecția Liviu Dragnea putem trece la lecția Ungaria lui Viktor Orban. Sau lecția Vișegrad.
Pe scurt - ce spune lecția asta: că dacă ai inimă de patriot, mintea la locul ei și sânge în instalație NU au ce să își facă! Poate să amenințe și UE, poate să se burzuluiască și progresiștii lui Soros, pot să țipe și ”reziștii” și SUA că ai relații cu Estul – tu îți vezi de treabă! Și, culmea, chiar dacă pe vorbe Ungaria și Orban Viktor sunt supuse atacurilor, pe fapte… tot ei stau mai bine, mult mai bine decât supusa colonie România!
Ungaria are fonduri europene berechet, România nu! Ungaria are investiții din SUA și Occident mai multe ca România, în condițiile în care are colaborări excelente și bănoase cu Rusia și China!
România se îndatorează teribil ca să plătească sume uriașe SUA pentru ca o firmă oarecare (americană, desigur!) să-i construiască reactoarele de la Cernavodă – în schimb Ungariei i le-a construit cea mai experimentată companie din Rusia, în condiții super avantajoase! Ungaria beneficiază de investițiile chineze, inclusiv de prezența puternicei Bank of China, în timp ce România alungă firmele chineze!
România este gata să-și distrugă viitorul acceptând aberațiile politicilor sexuale în școli – pe când Ungaria a zis STOP și a dat legi ferme în acest sens! Și aici ajungem la un alt punct dureros: Ungaria spune clar – deciziile naționale sunt deasupra deciziilor de la Bruxelles, pe când România nu știe ce să mai facă să demonstreze că este mai supusă!
Culmea, așa cum spuneam, tot Ungaria cea rebelă, cea criticată, are parte de beneficii mai mari din partea Europei! De ce? Pentru că lecția Ungariei este una a demnității și interesului național! Și NU este una a trădării!
Păi între noi și unguri, apare și ”diferența” umană pe care o aminteam mai sus – Liviu Dragnea. Adică omul politic cel mai puternic la un moment dat și care a fost trădat – sau ”vândut”, cum spune el! Au făcut ungurii așa cu Viktor Orban? Nu, categoric nu! Deși, acuzațiile contra lui Orban seamănă cu cele aduse lui Dragnea – corupție, dictatură, politică anti-UE, legături cu Rusia, naționalism și alte chestiuni din arsenalul grupărilor ”rezistente”, natoiste sau bruxelleze! Dar, repet – ungurii NU l-au trădat pe ”Dragnea al lor”!
Și ungurii NU s-au trădat pe ei, credința, istoria și viitorul lor! Nu și-a trădat credința pentru pretențiile progresiste de a denatura esența căsătoriei, nu intoxică mintea copiilor cu aberații, nu admit să se bage alții peste decizia politică internă, nu admit să li se dicteze politica externă, nu își vând pământul, nu își dau aurul din țară…
Ori, noi facem taman invers – adică, pe scurt, noi ne trădăm pe noi înșine, istoria și viitorul nostru. Și credința!
De fapt, efectul pervers și periculos al decăderii așa zișilor conducători (așa zis) români este chiar popularitatea extraordinară pe care naționalistul maghiar Orban Viktor o are acum printre românii… naționaliști!
Popularitatea premierului maghiar Orban Viktor în România depășește orice așteptări – certifica și cunoscutul sociolog Vladimir Ionaș într-un interviu acordat presei budapestane. Ce consecințe va avea acest fenomen în viitor – este greu de prevăzut!
Asta pentru că, spre deosebire de România, Ungaria are o politică națională de anvergură, pe termen lung – și cu respectarea tradițiilor, istoriei și a unor idei care… de multe ori nu sunt în interesul nostru! Toată această admirație pe care Orban Viktor o câștigă – meritat! – în România, ei bine sunt convins că el și Ungaria o vor păzi, ca un bun câștigat – pentru a o folosi la momentul oportun.
Concluzia mea este că trebuie să învățăm din cele două ”lecții”: Dragnea și Ungaria! Din prima, să învățăm ce pățim dacă rămânem în situația de acum, de colonie – iar din a doua putem înțelege că o țară – chiar mică și săracă în resurse naturale, cum e Ungaria - poate deveni o voce puternică și ascultată, dacă resursa umană are curaj, demnitate și ține cu ea însăși, cu națiunea.
De aceea insist – hai să ne mai uităm mai bine atât în prezent, dar și spre trecut cu ochii noștri, nu cu cei impuși de străinătatea care ne vrea colonie.