BUCUREȘTI, 20 iul – Sputnik. Radu Captari este nu doar un artist complex, ci și un om care discută deschis și sincer atât despre munca sa, cât și despre sine.
Ce anume a mai dezvăluit din viața sa aflați astăzi din a doua parte a interviului acordat în exclusivitate Agenției de Presă Sputnik.
Cum percepe publicul din România muzica ta?
M-a ajutat foarte mult și corul Armatei Roșii, pentru că până atunci cam veneau săgeți în partea mea, reproșuri - ”Domnule, ai venit aici ca să ne cânți rusește!” – și zic ”Domle, da care-i problema?” ”Că ești român”. ”Ok. Înaintea mea a cântat un român în italiană, iar după mine a cântat un român în engleză. De ce nu vă luați de ei? Care e problema?” Eu cânt în rusă pentru că asta simt cel mai bine. Limba rusă e a doua limbă nativă a mea. Eu, crescând în URSS, cum vorbeam româna, așa vorbeam și rusa. Mă bucur să dau mai departe publicului ceea ce am acumulat în atâția ani de zile. Acum s-au liniștit apele, nu mai comentează, au văzut că umplu sălile, că vine lume multă să mă asculte… Nu neapărat cunoscători sau chiar ruși la spectacole, ci oameni care apreciază această latură a muzicii.
Există, deci, o deschidere a publicului din România pentru muzica rusească…
Categoric! Categoric! Oameni deschiși la minte sunt peste tot.
Ce vom asculta în seara aceasta (concertul din data de 18 iulie 2021, nota Georgiana Arsene)?
În seara asta am pregătit multe melodii tradiționale rusești. Nu avem public doar rus. Pentru ruși, am un repertoriu un pic mai special în sensul că mai apeoape pentru ei, melodii cu care au crescut sau care le sunt dragi. În schimb, pentru azi, am pregătit muzică rusească internațională, muzică ce a ajuns dincolo de hotarele Rusiei și pe care o știu foarte mulți. O să fac și o paranteză de muzică țigănească rusească, ce e o spelndoare. Eu am o afecțiune specială pentru această latură. Am avut onoarea, la Moscova, să fac cunoștință cu câțiva muzicieni de la Teatrul Romen, singurul teatru țigănesc profesionist din lume - și mari regrete – nu știu dacă știți, dar acum câteva săptămâni a murit directorul lor – pe dumnealui nu l-am cunoscut, dar câțiva muzicieni de acolo am cunoscut – și m-am inspirat, chiar i-am rugat – ”Arătați-mi, povestiți-mi”.
Te promovează televiziunile din România?
Da. Nu așa pompos, să zic… Dar mă invită destul de des.
Există o deschidere…
Bineînțeles. Până la urmă, omul contează. Am văzut și artiști care interpretează și muzică indiană.
Ce părere ai despre ruși, care își promovează cultura și obiceiurile?
Asta am spus-o și eu de nenumărate ori. Pe scenă, am avut acum mulți ani – mă bucur că nu mai pățesc așa – când mi se aruncau reproșuri – în sală, în timpul concertelor eram nevoit să mă opresc și să le readuc aminte ”Domnilor, eu promovez marea cultură rusă care vrem nu vrem este, dacă nu prima, printre primele din lume indiferent de genuri – că e balet, că e muzică, literatură, teatru, film… Cultura rusă e pe podium dintotdeauna și va fi întotdeauna”. Anumite laturi ale culturii au fost și etaloane ale celorlalte popoare. Am fost nevoit de multe ori să le explic această chestie: eu promovez cultura, nu politica.
Știu că ești un admirator al lui Vladimir Putin, fapt care mă bucură foarte tare, întrucât și eu sunt o admiratoare a sa. De ce îți place liderul de la Kremlin? Sunt foarte mulți români cu care am discutat și care au mărturisit că au o admirație față de Vladimir Putin.
E foarte simplu, că, dacă omul, câtuși de puțin cunoaște istoria Rusiei, în primul rând că e cea mai mare țară din lume, și e foarte greu să o ții în frâie, că Rusia a avansat, a avut salturi uriașe – culturale, economice – doar când a avut un conducător cu o mână de gospodar și o persoană care să fie patriot, să-și iubească țara.
Ceea ce este domnul Vladimir Putin. Da, unele metode nu le agreează alții, contează scopul final. Acela contează. Să ajungi să țină în mână, să avanseze și să promoveze o țară atât de mare, mai ales în ultima perioadă, când e bombardată de sancțiuni nejustificate este foarte greu.
Dar el văd că reușește. Și bravo lui.
Cu ce actori români ai avut ocazia să joci pe scenă?
Aici aș spune că pe mine mă iubește Dumnezeu, pentru că periodic, o dată la doi ani, îmi scoate în față niște entități ale actorilor, nu numai din România. Pe lângă plăcerea și onoarea pe care o am, mai și învăț ceva de la ei, cum este Horațiu Mălăele, cum a fost regretatul Ștefan Iordache, pentru că în ultimul lui spectacol chiar aici, la Teatrul Național, ”Ecaterina”, și cu doamna Maia Morgenstern, cu care iarăși suntem prieteni, am lucrat la Teatrul Evreiesc și nu numai – deci am fost pe scenă cu mulți. Am acum un spectacol cu Marius Manole și Medeea Marinescu. Nu mă plâng. Sunt un artist fericit. Totul e să-ți faci treaba cum trebuie.