BUCUREȘTI, 19 iul – Sputnik. Radu Captari este artistul care reușește să transmită emoție și bucurie cu fiecare apariție a sa. Ieri, 18 iulie 2021, artistul a susținut un concert în Grădina Urbană din Capitală, prilej cu care a oferit un interviu în exclusivitate corespondentului Agenției de Presă Sputnik. Principala impresie pe care o lasă Radu Captari oricui îl ascultă sau vorbește cu el este cea de autenticitate.
Astăzi, prezentăm prima parte a interviului cu acest artist complex.
- Cine este Radu Captari? Spune-ne ceva despre tine.
- Cred că sunt un artist. Sper…. Împlinit, pentru că după mulți, mulți ani de școală de muzică am făcut și compoziție de teatru și fim, am și dirijat, dar cea mai mare pasiune a fost interpretarea, cântatul, cu chitara și mă bucur că am ajuns să-mi exersez această latură a muzicii, să și exist din ea.
- Anul 1997 are o semnificație aparte pentru tine, reprezentând nu doar anul în care te-ai căsătorit, ci și anul în care te-ai stabilit în România. Cum te-ai adaptat aici?
- Au fost câțiva ani – noroc c-am venit împreună cu soția – și ne susțineam reciproc, dar au fost vreo doi, trei ani, de adaptare cam dificilă. Eu am avut niște impedimente la Conservator, aici, pentru că toată școala, toată teoria muzicală am făcut-o în terminologia rusească.
- Ai un masterat în dirijat și compoziție la prestigiosul Conservator din Moscova. Cât de mult au contat aceste studii în formarea ta profesională? E o școală serioasă…
- Enorm de mult. E altă lume, adică urci de la parter direct pe la etajul 20. Se numea ”studii post universitare”, nu era termenul de masterat.
- Povestește-ne despre momentul în care ai fost sunat și ai fost anunțat că vei cânta împreună cu faimosul cor al Armatei Roșii din Rusia…
- Aici este o istorie… Și acum familia râde de mine. Doamnei care m-a sunat prima dată i-am închis telefonul. Am crezut că-i o glumă, 100%. Dar s-o luăm logic: te sună cineva și ”Domle, vezi că peste două luni va veni renumitul cor al Armatei Roșii și domnul dirijor, domnul Victor Eliseev, generalul, vrea să cântați cu ei. Doamnă, mă lăsați?” Și i-am închis telefonul. După aia m-a sunat altcineva și mi-a spus ”Nu, domle, nu e glumă, e chiar real”. Și atunci am început să am mari emoții. A fost o experiență absolut fabuloasă, absolut fantastică și o onoare pentru mine: nu în fiecare zi cânți cu cei mai buni dintre cei mai buni.
- Ei cum te-au perceput? Te-au integrat?
- Da. Până să mă audă în scenă, mă evitau. Treceau pe lângă mine… Le dau dreptate, că, dintr-o sută și 27 câți au fost, vreo 50 erau artiști ai poporului. După ce am cântat, după primul spectacol, m-au primit, m-au ”luat sub aripă” într-un fel, așa… Vorbesc de soliști, de muzicienii mari. Până în ziua de azi ne scriem, avem o relație foarte-foarte călduroasă.
- Ca artist, ai sau nu noțiunea de nație?
- Nu prea, pentru că artistul este pentru public. Nu am vrut și nici nu m-am priceput vreodată la politică. Unele momente le-am detestat, anume de râca asta interetnică ce nu e bună deloc și… e și periculoasă. Ar trebui sancționați politicienii care scormonesc această chestie. Aici, în România, auzim toată ziua, în București, spre exemplu – dacă nu pricepi și nu ai cunoștințe – domnule, că ungurii sunt răi, că Covasna, Harghita… Am foarte mulți prieteni de etnie maghiară. Oameni de nota 20. Nu au nici un cusur. Politica nu-i bună.
În partea a doua a interviului, Radu Captari a vorbit despre felul în care publicul din România percepe muzica sa, despre admirația pe care o are pentur liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, dar și despre artiștii români cu care a avut ocazia să facă echipă pe scenă.