BUCUREȘTI, 8 iul – Sputnik. Cel mai vechi și important jurnalist de fotbal, Ovidiu Ioanițoaia, titrează fără fentă: ”Calificare cu fluierul!”.
Celebrul jurnalist scrie azi: ”Centralul Makkelie a sancționat cu penalty contactul dintre Maehle și Sterling, decizie contestată însă de majoritatea specialiștilor, foști și actuali arbitri. Între care, Ion Crăciunescu și Cristian Balaj. Aceștia au apreciat că Makkelie, născut în Curacao (Antilele Neerlandeze) acum 38 de ani și ex-inspector de poliție, a văzut greșit”.
Deci, să-l scuzăm pe arbitru că a văzut greșit, mai ales că, aflăm tot de la maestrul presei sportive, atacantul englez este ”faimos pentru simulări”.
Mai departe însă apare bomba: ”Surprinzător, "centralul" n-a lăsat jocul să curgă pentru ca, eventual, VAR să se sesizeze și să-i atragă atenția că-i cazul de penalti”.
”Într-adevăr, Makkelie a cerut control VAR, însă după ce indicase ferm 11 metri. În plus, a fost atât de sigur pe el, convingere eronată!, încât n-a găsit necesar să meargă la monitorul din marginea terenului și să revadă faza! Iar VAR, unde șeful brigăzii era tot un olandez, Pol van Boekel, firește că nu l-a contrazis”, scrie Ioanițoaia în ediția de azi a GSP.
Ce este acest VAR – este arbitrul asistent video (VAR) și are calitatea de oficial al jocului care are acces independent la înregistrări video ale meciului.
Conform regulamentelor FIFA și UEFA, folosirea sistemelor de arbitraj video (VAR) ”este permisă doar în situaţiile în care organizatorul competiţiei / meciului îndeplineşte toate cerinţele protocolului VAR, cerinţele de implementare a acestui sistem şi a primit aprobarea scrisă din partea IFAB şi FIFA”.
Ori, acesta este cazul EURO 2020. Ciudat este însă că, în cazul semifinalei de ieri, atât arbitrul principal cât și arbitrul VAR, deci care putea să sesizeze greșelile centralului, erau din aceeași țară – Olanda – fapt care a stârnit multe controverse. Adică în ideea în care cei doi ar fi putut evita să se supere unul pe celălalt – sau, mai rău, să meargă pe aceeași carte.
Problema cea mare este că meciul de aseară NU a fost influențat doar de acordarea penaltiului, ci și de execuția lui: Danemarca NU a fost ”executată” de fotbalistul britanic Kane – ci de o acțiune din tribună (oricum, din afara terenului) prin care portarul Schmeichel a fost agresat, la momentul oportun!
Pe imaginile video se vede cum un fascicul de laser verde îi joacă peste ochi lui Schmeichel exact când se concentra și se pregătea să sară. De altfel, portarul și clipește deranjat din ochiul drept – semn că agresiunea și-a făcut efectul, i-a distras atenția sportivului în momentul de cumpănă!
Concret, distragerea/întârzierea se o fracțiune de o secundă l-a făcut pe excepționalul portar să rateze de puțin unghiul/distanța interceptării, suficient ca să NU respingă balonul în zonă sigură – ci drept în picioarele englezului, care a marcat în poarta rămasă, practic fără apărător.
Ei bine, acel fascicul pe care îl vedem clar în imaginile de mai jos, este IMPOSIBIL să nu fi fost văzut de arbitrul VAR! Susțin asta chiar și fața avocaților ”pixelului albastru” al lui Băsescu!
Ori, cum se poate explica faptul că olandezul VAR nu a văzut?! Nu se poate explica! Laserul a zăbovit cam 2 secunde pe fața lui Schmeichel, nu o fracțiune!
Ce s-ar fi putut întâmpla dacă arbitrul VAR vedea? Mai exact dacă NU se făcea că nu vede?
Să vedem ce spune regulamentul de arbitraj în cazul folosiri VAR.
În primul rând, VAR poate asista arbitrul de centru ”doar în cazul unei erori clare şi evidente" sau a unui incident grav neobservat legate de: Acordare / neacordare gol (…)”.
Adică exact cazul nostru! Când golul, în baza observării agresiunii, a împiedicării portarului să apere, trebuia ANULAT!
Mai departe, în regulament se arată ”Decizia iniţială dată de arbitru nu va fi modificată, cu excepţia cazului în care imaginile video arată clar că decizia a fost "o eroare clară şi evidentă"”. Ceea ce este vorba în cazul de față!
Apoi - NUMAI arbitrul principal poate iniţia ”revizuirea” - VAR şi alţi oficiali ai jocului pot doar să recomande arbitrului revizuirea. Desigur, ”decizia finală este întotdeauna luată de arbitru”.
Și, atenție, „nu există o limită de timp pentru procesul de revizuire, întrucât exactitatea este mai importantă decât viteza”, se arată în regulament!
Cu alte cuvinte, în răstimpul în care englezii s-au felicitat, VAR a văzut (cu siguranță) reluări ale execuției și putea sesiza arbitrul principal! Dar nu a făcut-o! Oare de ce?...
Părerea mea este că s-a dorit ca Anglia să ajungă în finală – pentru că, nu-i așa, fotbalul este o componentă importantă în politica modernă.
Întrebare – se mai poate face acum? Teoretic, nu. Doar dacă se va descoperi o ditamai rețea, cu implicații importante care să ducă la ceva… monstruos.
Altfel… să nu uită că finala din 1966, de pe același Wembley, a consemnat goluri care… nu au existat! Da, finala și tot campionatul găzduit de Anglia au însemnat un carusel de chestii dubioase – începând cu scoaterea din joc – din campionat, de fapt - pe targă, a marelui Pele și terminând cu golurile din ultimul act, contra Germaniei lui Uwe Seeler.
***
Incidentul cu fascicolul laser nu a rămas neobservat, pentru că UEFA a deschis o procedură disciplinară faţă de Federaţia engleză de fotbal.
În plus, suporterii englezi sunt acuzaţi de provocare unor tulburări în tribune și de folosirea de materiale pirotehnice.
Va fi desigur dată o amendă care, oricât de substanțială ar fi, tot va fi… nimic în comparație cu câștigarea trofeului.
De care Anglia lui ”Boris Brexit” are mare nevoie, mai ales că vine curând și referendumul Scoției!
Sigur, se va spune că e o speculație – și sunt de acord că așa e. Dar, totuși, cum se poate explica ”orbirea” VAR, în paralel cu păcăleala centralului la acordare penaltiului?
Părerea mea este că nimic nu e întâmplător, mai ales când sunt interese atât de mari – financiare, politice, geopolitice…
În fine, să vedem ultimul act duminică seara, de la ora 22.00, tot pe ”Templul” fotbalului și al controverselor, Wembley.
***
P.S. Ce s-ar fi întâmplat dacă meciul nu ar fi fost la Londra, ci la Moscova - iar în locul Angliei ar fi fost Rusia, care s-ar fi calificat într-un asemenea mod? Ce ar fi zis presa? Dar specialiștii? Dar UEFA? Dar UE? Dar NATO?!
P.S. Ce s-ar fi întâmplat dacă meciul nu ar fi fost la Londra, ci la Moscova - iar în locul Angliei ar fi fost Rusia, care s-ar fi calificat într-un asemenea mod? Ce ar fi zis presa? Dar specialiștii? Dar UEFA? Dar UE? Dar NATO?!