Unul dintre instrumentele de consolidare a stabilității rămâne a fi complexul de rachete operativ-tactic ʺIskander-Mʺ care, odată cu trecerea timpului, își sporește capacitățile de luptă. Noile rachete stealth ghidate vor deveni cu siguranță o durere de cap pentru potențialul adversar.
Complexul de rachete operativ-tactic multifuncțional ʺIskander-Mʺ a fost echipat cu o nouă rachetă aerobalistică de înaltă precizie, complet invizibilă pentru radarele inamice, ghidată pe tot parcursul zborului, capabilă să efectueze manevre complexe și să distrugă ținte la o distanță de până la 500 km. A fost creat un sistem de control mai avansat. De asemenea, au fost folosite pe scară largă materiale compozite în construcția acesteia. Noua rachetă stealth va menține, în mod previzibil, o viteză de croazieră de peste 7500 km/h (500 km – în patru minute), precum și principalele opțiuni de echipare a focosului – înalt explozibil, de tip cluster și special (nuclear). Anterior, linia de muniție a complexelor ʺIskanderʺ a inclus cinci modificări ale rachetelor aerobalistice și două tipuri de rachete de croazieră.
Pe 27 mai, la o întâlnire dedicată apărării, președintele rus Vladimir Putin a remarcat superioritatea tehnologică și de luptă a complexului ʺIskanderʺ față de omologii săi străini. Potrivit strategilor NATO, complexul de rachete operativ-tactic ʺIskander-Mʺ intră în top-3 cele mai periculoase tipuri de arme rusești, împreună cu sistemul de rachete S-400 ʺTriumfʺ și complexul de rachete de coastă ʺBastionʺ. În același timp, complexele ʺIskanderʺ își măresc în mod constant capacitățile de luptă și însușesc cu succes teatrele de război terestre și navale în diferite latitudini geografice. De asemenea, complexul a fost testat în condiții de luptă pe teritoriul Republicii Arabe Siriene. Potrivit experților, potențialul de modernizare va permite complexului ʺIskanderʺ să rămână cel mai bun din lume până în 2030.
Anterior, Ministerul Apărării al Federației Ruse a anunțat despre reînarmarea tuturor celor zece brigăzi de rachete cu complexele de rachete operativ-tactice ʺIskander-Mʺ, precum și formarea a încă trei brigăzi de rachete noi. Industria rusă de apărare produce anual te două seturi de brigadă. Versiunea de export a complexului – ʺIskander-Eʺ (raza de acțiune – până la 280 km) se află în serviciul Armeniei și Algeriei.
Capacitățile de luptă
ʺIskanderʺ a fost conceput pentru a distruge obiectivelor deosebit de importante ale forțelor inamice – posturile de comandă, lansatoarele de rachete antiaeriene și rachetele cu rază medie de acțiune cu focoase nucleare, aerodromurile, navele de război și alte ținte.
Setul de brigadă ʺIskander-Mʺ este alcătuit din 51 de vehicule, inclusiv 12 lansatoare, 12 vehicule auxiliare (de transport și încărcare), 11 vehicule de comandă-post și 14 vehicule de asigurare a funcționalității. În două minute, brigada este capabilă să lanseze 24 de rachete (înainte de reîncărcare), o salvă a brigăzii întărite – cu 32 de rachete.
Rachetele aerobalistice ʺIskanderʺ (greutate – 3,8 tone, lungime – 7,2 m) zboară de-a lungul traiectoriilor cvasibalistice la altitudini de până la 50 km, rachetele de croazieră zboară spre țintă la o altitudine de 6-7 metri, analizând relieful. Parcurg 500 km în 4 minute, abătându-se de la țintă cu cel mult 1 metru. Suprafața reflectantă și traiectorie complexă nu lasă nicio șansă sistemelor de apărare antiaeriană-antirachetă existente și viitoare. Rachetele sunt capabile să manevreze activ cu supraîncărcări de până la 30g, traiectoriile lor fiind complet imprevizibile. Este aproape imposibil să calculezi punctul de întâlnire anticipat și să interceptezi rachetele complexului ʺIskanderʺ. Nicio altă rachetă operativ-tactică din lume nu posedă astfel de caracteristici.
Sistemul de control al brigăzii de rachete ʺIskander-Mʺ asigură utilizarea efectivă în luptă grație integrării și automatizării principalelor procese de pregătire și efectuare a loviturilor cu rachete (recunoaștere, pregătirea misiunilor de zbor, desemnarea țintei, controlul luptei, lansarea și ghidarea rachetelor spre ținte). Atunci când este integrat cu sistemul automat de comandă și control al trupelor, complexul operativ-tactic ʺIskander-Mʺ este capabil să primească, în timp real, țintele desemnate de la aviație, flotă, trupele de spionaj și UAV-uri și să lovească țintele mobile de pe mare (cu o ajustare a cursului și a vitezei navelor inamice).
Primele lovituri ale complexelor ʺIskanderʺ asupra țintelor navale a avut loc în Districtul militar Sud în vara anului 2020 – ca răspuns la dezvoltarea tacticii ofensive a potențialului inamic și la exersarea diverselor opțiuni de debarcare a trupelor NATO în regiunile Mării Baltice și a Mării Negre. Împreună cu complexele de coastă ʺBalʺ și ʺBastionʺ (cu o rază de acțiune de 260 km și, respectiv, de 350 km), puternicul complex ʺIskanderʺ este capabil să consolideze apărarea costieră eșalonată și să facă granițele maritime ale țării de necucerit. Trebuie remarcat faptul că desfășurarea permanentă a brigăzii complexului de rachete operativ-tactic ʺIskander-Mʺ în regiunea Kaliningrad este legată de creșterea activității militare NATO în regiunea Baltică, aceasta fiind reacția Rusiei la pregătirile agresive ale ʺpartenerilorʺ.
Complex de inferioritate
Zece brigăzi de rachete cu ʺIskanderʺ sunt capabile să efectueze o salvă de aproape 300 de rachete de înaltă precizie și să o repete după reîncărcarea promptă a lansatoarelor. Această armă puternică nu este concepută pentru agresiune, dar provoacă totuși o iritare constantă la NATO. Nu numai din cauza faptului că nu au cu ce răspunde – complexul de rachete operativ-tactic ʺIskander-Mʺ depășește cei mai buni analogi străini (Lance, ATACMS, Pluton) în ceea ce privește precizia, viteza de pregătire a rachetelor pentru lansare și alte caracteristici. Iar Statele Unite și-au abandonat propriul analog al complexului de rachete operativ-tactic, pentru că, pur și simplu, nu au fost în stare să-l dezvolte.
Principalele avantaje ale complexului ʺIskander-Mʺ – mobilitatea strategică, ʺinvizibilitateaʺ în timpul serviciului și efectuării atacurilor, calculul și introducerea unei misiuni de zbor automat, o mare probabilitate de a îndeplini o misiune de luptă în condiții de contramăsuri de foc și radioelectronice este o problemă de nerezolvat pentru orice agresor.
Conform doctrinei NATO, ʺIskander-Mʺ reprezintă un mijloc de a crea o ʺzonă de acces interzisʺ A2/AD (anti-access and area denial), forțele Alianței nu pot acționa în raza de distrugere (500 km) fără riscul de a se alege cu ʺdaune inacceptabileʺ. Iar probabilitatea unui atac tactic-nuclear îi descurajează și mai mult pe ʺparteneriʺ.
În același timp, zborurile planificate ale bombardierelor strategice ale Forțelor Aeriene ale SUA deasupra regiunii Baltice, precum și bombardamentele de antrenament ale poligoanelor din regiunea Baltică, în apropierea orașului Sankt Petersburg, au devenit ceva obișnuit.
Statele Unite numesc armele nucleare cu o rază de distrugere mai mică de 5500 km nestrategice (logica este clară: dacă nu zboară peste ocean, atunci este tactică), dar acest lucru nu îi ʺîncălzeșteʺ pe aliații europeni.