În „noua normalitate” în care se doreşte să trăim de-acum încolo se invocă deseori principiul precauţiei pentru a se justifica lockdown-urile prelungite, purtarea permanentă a măştilor (mai nou, a două măşti odată), izolarea şi reducerea sau evitarea contactelor sociale (chiar şi după primirea vaccinului!) etc. Totul de dragul protejării sănătăţii, principala obsesie a omenirii în aceste vremuri. Însă, prea orbiţi de panica ce ni se induce constant prin toate canalele media principale, riscăm să nu mai vedem contradicţiile care marchează această preocupare excesivă pentru siguranţă şi sănătate şi nici dublele standarde care se aplică de către apostolii „noii normalităţi”.
Cea mai evidentă contradicţie în ceea ce priveşte invocarea principiului precauţiei este graba introducerii unui vaccin experimental, despre care nu se știe ce efecte va avea în timp, fiind netestat în privinţa efectelor secundare la distanţă – şi care, potrivit prospectului vaccinului Comirnaty (Pfizer/ BioNTech), „este posibil să nu le ofere protecție tuturor persoanelor vaccinate”, deci să nu oprească transmiterea comunitară –, dar blocarea unui medicament studiat şi utilizat de peste 25 de ani la sute de mii de pacienţi umani şi a cărui eficienţă împotriva Covid-19 a fost dovedită de mai multe studii încheiate până în prezent. Este vorba de Ivermectină, care, potrivit medicului Adina Alberts, este „considerată substanţa salvatoare de vieţi”, pentru care cercetătorii care au descoperit-o au fost laureați cu Premiul Nobel în 2015. Potrivit acesteia, „din punctul de vedere al siguranței administrării, adică al reacțiilor adverse, acest medicament este mult mai bine studiat decât vaccinurile ARN anticovid actuale”, este o substanţă practic „lipsită de reacţii adverse”, iar studiile arată că „inactivează virusul în 48 de ore”.
Nu mai vorbim despre faptul că e un medicament foarte ieftin. Având în vedere rezultatele îmbucurătoare ale studiilor de până în prezent privind eficienţa acestui medicament, ne gândim câte vieţi ar fi putut fi salvate dacă cei care au putere de decizie ar fi fost cu adevărat preocupaţi de protejarea sănătăţii! Nu mai vorbim de tratamentele scumpe cumpărate în grabă, precum remdesivirul, a cărui administrare nu mai este recomandată de OMS. Alte medicamente ieftine şi eficiente, precum hidroxiclorochina sau Agripavi (medicament naturist chinezesc dovedit a fi foarte eficient) nu se mai găsesc deloc pe piaţă!
Întrebat de un reporter NBC dacă cei care primesc vaccinul împotriva Covid-19 pot transmite în continuare virusul, CEO-ului gigantului farmaceutic Pfizer, Albert Bourla, a răspuns că „este un lucru care trebuie analizat. Nu suntem încă siguri din ceea ce știm până acum”.
De asemenea, în prospectul vaccinului AstraZeneca apar afirmaţii precum: „Frecvența posibilelor reacții alergice severe este necunoscută” („nu poate fi estimată din datele disponibile”), „Nu s-au efectuat studii de genotoxicitate [capacitatea de a cauza daune materialului genetic] sau de carcinogenitate [capacitatea de a induce cancer]”, „Durata protecției oferite de vaccin este necunoscută și este încă în curs de a fi determinată prin studii clinice aflate în desfășurare”, „sunt așteptate date suplimentare referitoare la acest medicament”.
Recent, mai multe spitale din Germania au decis să întrerupă vaccinarea personalului cu vaccinul AstraZeneca din cauză că prea mulţi angajaţi au suferit efecte secundare în urma administrării acestuia. De asemenea, guvernul din Suedia a oprit vaccinările, din cauza unei „creşteri surprinzătoare” a efectelor secundare în două clinici. Pe lângă reacţiile adverse, în întreaga lume s-au raportat decese care s-au produs imediat sau la scurt timp după administrarea vaccinului împotriva Covid-19, de exemplu, în Germania, sau Norvegia (vaccinul Pfizer).
Dacă, de un an de zile, preocuparea pentru sănătate constituie obsesia numărul 1 a omenirii, de ce nu se pune accent pe întărirea imunităţii, printr-o campanie susţinută de informare a populaţiei şi prin mai puţină panică propagată pe toate canalele media principale? De ce nu este permisă dezbaterea reală, iar cei care ridică probleme în mod argumentat şi aduc în atenţie şi alte soluţii sunt deseori cenzuraţi sau etichetaţi drept „adepţi ai teoriilor conspiraţiei” pentru a fi discreditaţi, chiar şi când este vorba de specialişti cu ani mulți de experiență și cu cercetări recunoscute? Într-un asemenea context dificil de pandemie, tocmai punându-se accent pe principiul precauţiei şi al protejării sănătăţii, posibilitatea dezbaterii și dialogului real este esenţială, cenzura şi blocarea nefăcând decât să amplifice suspiciunile şi chiar să favorizeze apariţia a tot soiul de teorii ale conspiraţiei bizare folosite însă ca „măciucă” şi pumn în gură pentru oricine deviază de la discursul unic acceptat.
Un alt dublu standard este aplicat şi în cazul introducerii lockdown-urilor. Nu există studii care să demonstreze că aceste măsuri dure, de blocare a economiei şi a întregii societăţi, ar fi eficiente, dimpotrivă, tot mai multe studii arată ineficienţa sau consecinţele devastatoare ale acestora. Organizaţii internaţionale precum ONU, UNICEF sau chiar OMS, ca şi numeroşi oameni de ştiinţă (a se vedea şi Science, The Lancet/fulltext, sau petiţia The Great Barrington Declaration) au avertizat că măsurile dure de carantină pot face mai mult rău decât virusul în sine.
În Marea Britanie, după cum se arată într-un articol din The Telegraph, menţionat şi de Sputnik, intervenţiile chirurgicale la pacienţii non-Covid, dar care suferă de boli cronice sau de alte boli grave, au fost anulate, un preţ mult prea mare pe care l-au plătit pacienţii, se nota în publicaţia britanică. Astfel, în perioada primului lockdown, milioane de intervenții chirurgicale au fost anulate, iar numărul deceselor la domiciliu a trecut cu mult peste media din ultimii cinci ani, situaţie care se menţine de luni de zile. De asemenea, în timpul verii, un raport guvernamental a dezvăluit un scenariu sumbru cu 50.000 de decese legate de Covid-19 în primele șase luni ale pandemiei și cu cifra uluitoare de 200.000 de decese din cauza impactului avut de lockdown și a lipsei accesului la tratamente pentru alte boli.
De asemenea, măsurile dure de lockdown au efecte devastatoare asupra sănătăţii psihice, fapt asupra căruia au avertizat mai mulţi psihologi şi psihiatri din întreaga lume. Într-un interviu pentru Sputnik, un psihiatru din Franţa a atras atenţia că „dacă luăm măsuri prea drastice, nu vom muri de virus, ci de depresie și în urma sinuciderilor. […] Chiar dacă virusul trebuie eradicat, trebuie să ne menținem un minimum de bunăstare psihică, nu suntem obligați să rămânem izolați. A te deconecta de la viața socială este ceea ce te poate înnebuni”. În Franţa s-a semnalat o îmnulţire a situaţiilor de urgenţă psihiatrică. De asemenea, copiii, categoria cel mai puţin vulnerabilă la virus, sunt cel mai afectaţi de lockdown-uri şi de închiderea şcolilor sau de reducerea orelor cu prezenţă fizică în clasă. Astfel, potrivit unui studiu din Marea Britanie al organizaţiei guvernamentale de monitorizare a instituțiilor educaționale Ofsted, mai mulţi copii din această ţară au înregistrat un regres la competențele de bază ca urmare a închiderii școlilor și a restricțiilor de circulație: slăbirea capacităţii fizice, pierderea energiei pentru învăţare, afecţiuni psihice.
„Starea de stres în care menținem populația poate da naștere la mai multe probleme de sănătate sau să le agraveze decât covid. Sistemul imunitar este în mod special sensibil la frică (...) A-i împiedica pe oameni să acționeze, carantinându-i și spunându-le în mod repetat să aștepte, reprezintă o absență a acțiunii. Astfel că fricii i se adaugă cel mai rău lucru posibil, inhibarea acțiunii, ceea ce vă poate spune orice psiholog sau psihopatolog. Când cuiva îi este frică, acela poate accepta orice de la oricine”, spunea Dr. Pascal Sacre, medic belgian la terapie intensivă și reanimare.
Nu în ultimul rând, un alt lucru care trezeşte un semn puternic de întrebare este de ce, în contextul în care omenirea a fost blocată din cauza Covid-19, sunt respinse toate îngrijorările privind 5G? Într-un studiu realizat de un eminent academician, John William Frank, profesor de medicină bazată pe dovezi la Universitatea din Edinburgh și membru al Royal Society, studiu publicat în Journal of Epidemiology & Community Health, acesta arată că nu există suficiente dovezi că 5G este sigur și că singurul motiv pentru care lansarea este grăbită indiferent de îngrijorări sunt interesele financiare.
Profesorului Frank argumentează că tehnologia 5G ar trebui să fie complet oprită (cel puțin temporar) pe baza „principiului precauției”. „Îndoielile semnificative legate de siguranța unei noi expuneri umane potențial răspândite ar trebui să constituie un motiv întemeiat pentru impunerea unui moratoriu asupra acestei expuneri, în așteptarea unei investigații științifice adecvate cu privire la efectele adverse suspectate asupra sănătății”, scrie omul de ştiinţă. Studiul profesorului citează un corp cuprinzător de lucrări, al căror număr a crescut tot mai mult în ultima vreme, care arată că undele EMF ale acestei tehnologii sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. De exemplu, în 2011, Agenția Internațională pentru Cercetarea în domeniul Cancerului a constatat că EMF-urile sunt „posibil cancerigene pentru oameni”. Concluzia studiului este că pur şi simplu nu ştim impactul pe care îl va avea asupra populaţiei în ansamblu, fiindcă testele adecvate în acest sens nu au fost încă efectuate.
Cu toate acestea, planul lansării 5G merge înainte, fără a fi efectuate investigaţii adecvate şi fără a se mai ţine cont de principiul precauţiei şi în ciuda faptului că preocuparea pentru siguranţă a devenit caracteristica principală a vremurilor covid. Oare nu ar trebui ca, potrivit propriilor standarde, guvernele lumii care au introdus lockdown-uri dure în numele sănătăţii publice, să oprească urgent lansarea 5G în așteptarea investigaţiilor privind potențialele efecte secundare?
Se pare însă că principiul precauţiei şi preocuparea pentru siguranţa sănătăţii pot fi invocate doar atunci când le convine „apostolilor” noii normalităţi. Fiindcă „noua normalitate” altfel nu ar fi posibilă... Chiar există o preocupare sinceră pentru sănătate, sau această preocupare e doar un pretext pentru instaurarea unui control totalitar de proporţii nemaiîntâlnite în istorie, în care cenzura, discriminarea, încălcarea de drepturi şi libertăţi (introducerea certificatelor sanitare, vaccinarea forţată, închiderea conturilor clienţilor care nu se supun etc.) vor deveni, de fapt, „noua normalitate”?