BUCUREȘTI, 11 ian – Sputnik. Oana Moraru, expert educațional, spune că a văzut pe grupurile de părinți sondaje referitoare la dorința copiilor despre o revenire sau nu în bănci.
Din comentariile primite a reieșit faptul că mulți părinți, din discuțiile cu propriii copii - de la clasa I până la a VII-a, iau de bune răspunsurile de tipul ”nu mai vreau neapărat, m-am obișnuit online/nu îmi plăcea oricum gălăgia la școală/mă trezesc mai târziu/orele sunt mai scurte”.
În opinia sa, școala s-a redus ”la un fel de ”delivery” pe bucățele”.
”Sigur, copiii învață acasă, afișează un efort, familiilor li se pare că sunt în treabă. Nu își pun prea mulți întrebări filozofice despre câtă învățare se produce, cum poate fi ea probată, cum evoluează gândirea, inteligența socio-emoțională. Important e că avem de lucru și timpul e ocupat”, scrie Oana Moraru pe pagina sa de Facebook.
Expertul educațional spune că a vorbit recent cu un grup de foști elevi eminenți, studenți acum la facultăți online.
Aceștia și-au petrecut un semestru ascultând ca la radio, cu camerele închise, profesori care citeau din prezentări power-point.
La examene se copiază, iar răspunsurile la testele grilă se caută tot în power point, direct cu ”word search”.
Elevii de liceu, din anii terminali, care dau bacalaureatul în acest an, sunt deja ocupați cu meditațiile.
În schimb, ”bobocii” se gândesc deja la homeschooling ca la o variantă ”a la longue”.
În schimb, situația e și mai rea la elevii care știu deja ce înseamnă să fii licean. Astfel, potrivit Oanei Moraru, elevii din clasele a X-a și a XI-a au învățat tehnici de bifare fictivă a prezenței pe Zoom. că oricum anii ăștia nu contează, mai e până la bac.
”E liniște peste tot. Nu se mai văd diferențele între copii, nu se mai aud abuzurile profesorilor. Dezastrul cunoașterii academice e acum un fenomen care merge cu viteză la vale, neauzit, nevăzut. Asta nu e o pledoarie pentru întoarcerea fizică la școală”, spune Moraru.
Aceasta subliniază că pandemia de coronavirus este greu de gestionat chiar și în colective mici și că e nevoie de multă solidaritate umană, autodisciplină, responsabilitate și management de top.
Oricum școlile din România nu se puteau lăuda nici înainte de pandemie cu aceste valori.
Moraru susține că scrie despre acest subiect în în speranța că nu adormim cu toții în acceptarea situației de fapt ca fiind mai nestresantă, comodă, funcțională.
Deocamdată nu avem ce face, dar atunci când vom ieși din situația de față, toți vor trebui să muncească, mai ales cei care sunt punctul de referință pentru ceea ce doresc sau așteaptă de la educație.