BUCUREȘTI, 9 oct – Sputnik. Printr-un mesaj scurt, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu a anunțat că România își recheamă ambasadorul din Belarus ”pentru discuții”.
”Am decis să rechemăm ambasadorul nostru din Belarus pentru consultări, în solidaritate cu Lituania și Polonia”, a scris Aurescu, adăugând că ”Belarus are nevoie să înțeleagă că a pune presiune diplomatică asupra statelor membre ale Uniuniii Europene, asta nu va ajuta dialogul și nu va produce rezultate pozitive”.
Explicația transformă decizia într-un gest ridicol, pentru că, în fapt, Aurescu e cel care s-a băgat în ceea ce se petrece la Minsk, insistând mai mult decât statele puternice din Eurpa ca Belarus să fie sancționat!
”România susţine adoptarea de sancţiuni în Belarus cât mai curând posibil şi sprijină o misiune OSCE pentru medierea dialogului în această ţară”, spune în septembrie Aurescu, la reuniunea miniştrilor de Externe ai statelor membre ale UE.
Mai mult, Aurescu s-a întâlnit la ”un mic-dejun de lucru” cu ”liderul opoziției din Belarus, Svetlana Tihanovskaia”, unde a exprimat ”poziția României” cu privire la situația din Belarus, ”aprecierea pentru curajul cetățenilor din Belarus și al reprezentanților opoziției, care luptă în continuare pentru drepturile lor, în ciuda eforturilor regimului de a reprima aceste evoluții”.
Deci, Mane Thekel Fares - cântărit, numărat, împărțit – a stabilit Aurescu care e adevărul, ce e de făcut și de sancționat!
De unde până unde afirmă personajul că asta e ”poziția României” față de ceea ce se petrece la Minsk? Sigur, Parlamentul României doarme, nu reacționează, dar insul întrece orice măsură!
În plus, Aurescu a decis ca MAE să finanțeze cu 100 de mii de euro ”susținerea unei prese independente și a societății civile în Belarus”.
Deci, o acțiune de finanțare a unor mișcări considerate ilegale de Belarus, stat membru ONU! O acțiune care poate fi considerată provocare de autoritățile de la Minsk! Și tot Aurescu se supără!
Mă întreb, de ce nu face asta Aurescu în cazul vestelor galbene? Sau al mișcărilor ANTIFA și BLM din SUA? De ce nu se vede Aurescu cu liderul vestelor galbene sau cu familia lui George Floyd? De ce nu propune Aurescu sancționarea Franței, unde violențele au fost cumplite?
De ce nu îl cheamă pe Zuckerman să îl întrebe ce este cu ”rasismul” din SUA, pe care îl acuză BLM și diverse personalități, în frunte cu familia Obama?!
În concluzie, demersul lui Aurescu este ridicol, este o adaptare a popularei supărări a văcarului pe sat. Supărarea lui Aurescu nu e pe sat, ci pe (un) stat – și e mult mai absurdă decât a personajului popular.
Repet, Parlamentul doarme, Opoziția la fel – iar în acest timp, personajul de la MAE face tot felul de asemenea demersuri ”în numele României”. Oare cât ne vor costa, la un moment dat, faptele acestui reprezentant… al cui oare?