MOSCOVA, 4 oct - Sputnik, Aleksandri Hrolenko. Bombardierul american multifuncțional F-35 continuă să-și reafirme reputația unei nave aeriene prost construite și surprinde specialiștii cu disfuncționalități incredibile și un grad înalt de avariere.
Institutul marinei militare al flotei navale a SUA a anunțat pe 30 septembrie că în apropierea bazei El Centru (statul California), în timpul realimentării în aer, s-au ciocnit două avioane de alimentare KC-130J și F-35B Lightning II a Corpului marinei SUA. Tehnologia realimentării sugerează că avionul de luptă s-a izbit de avionul de alimentare în pupă. După care F-35 s-a prăbușit. Pilotul a reușit să se catapulteze și acum este supus unei terapii de reabilitate la spital. Echipajul avionului-cisternă KC-130J, formar din opt militari, nu a avut de suferit, reușind să aterizeze avionul.
De regulă, se consideră că avioanele de producție americană au un grad relativ scăzut de avariere, însă, la sfârșitul primăverii și verii anului 2020, s-au prăbușit șapte avioane de luptă ale Forțelor Aeriene și Forțelor Navale ale SUA: F-35A – pe 19 mai și 9 iunie, F-22 Raptor – pe 15 mai, F-15C Eagle – pe 15 iunie, F-18F Super Hornet – 18 iunie, iar mai târziu – F-16C, care a provocat un incendiu de proporții la baza aeriana Shaw. Aceste cazuri demonstrează în mod obiectiv existența anumitor probleme în exploatarea și capacitate de luptă, chiar în cazul unor nave noi.
Avionul de luptă de generația a cincea F-35 a fost proiectat în trei versiuni: F-35A pentru forțele aeriene (cu o decolare și aterizare standard), F-25B pentru Corpul Marinei (cu o decolare scurtă și aterizare verticală), F-35C pentru forțele navale (decolare cu ajutorul catapultei portavionului și aterizarea cu aerofinisher). Această familie a avioanelor „invizibile” a pierdut în scurt timp deja trei avioane în urma catastrofelor. Reamintim, în 2019 s-a prăbușit F-35A al forțelor aeriene nipone, în 2018 avionul de vânătoare F-35B Lightning II s-a prăbușit în apropierea bazei aeriene a Corpului american al marinei Beaufort (statul Carolina de Sud), iar un F-35B a fost scos din uz, fiind afectat de un incendiu.
Paradoxul prețului și calității
Programul Joint Strike Fighter (JSF), în cadrul căruia a fost proiectat avionul de luptă F-35 Lightening II, în luna octombrie a anului trecut, a ajuns la capacitatea planificată. În legătură cu acest fapt, compania Lockheed Martin și Ministerul Apărării al SUA au dat publicității planul pe termen mediu de achiziționare a 478 de avioane F-35, dintre care 291 de avioane pentru Forțele Aeriene ale SUA, 127 nave pentru partenerii internaționali ai programului JSF, iar 60 de avioane - pentru clienți internaționali. Valoarea totală a celor 478 de unități constituie aproximativ 34 de miliarde de dolari.
Probabil, odată cu creșterea seriei, costul avionului F-35A (astăzi e la nivelul de 100 milioane de dolari) va scădea treptat, iar odată cu cea de-a 13 partidă va coborî sub 80 milioane. Însă, micșorarea prețului avionului nu garantează o sporire a calității până la nivelul tehnologic declarat al generației a cincea.
Anterior, publicația Defense News, apropiată Pentagonului, a publicat niște aprecieri foarte dure a F-35 Lightning II. Pe scurt, F-35 este un avion subsonic, capabil să accelereze pe postcombustie în cel mult un mint, iar la o viteză de peste 1 Mach, după un minut, corpul se înfierbânt, existând riscul distrugerii lui. După 1,6 Mach, avionul poate rămâne fără coadă. Odată ce viteza de croazieră a avionului de generația a cincea nu poate fi mai mică de 1,4 Mach, F-35 Lightening II a rămas “blocat” în generația a patra. Cinci handicapuri ale mașinii nu pot fi înlăturate din punct de vedere tehnologic și dau peste cap programul de producție, în valoare de peste 1,7 trilioane de dolari.
În septembrie 2020, F-35 a fost recunoscut drept unul extrem de scump pentru zboruri: programul suferă de un deficit de finanțare de 10 miliarde de dolari în următorii cinci ani. Din cauza unei “modernizări” forțate, studiile suplimentare și a proiectărilor în direcția înarmărilor, combustibilului, livrării pieselor și organizarea serviciului de mentenanță, avionul F-35 a devenit din cale afară de costisitor, chiar dacă are o exploatare mai ieftină decât F-22 Raptor.
Aici ar trebui să avem în calcul că au fost produse doar 187 de unități ale F-22, iar avioanele F-35 urmau să fie construite într-o serie de 3 mii de avioane. O astfel de cantitate de nave sunt capabile să “bombardeze” pe vreme de pace bugetele a zeci de state apropiate de Statele Unite și chiar bugetul Pentagonului. Amenințarea este cât se poate de reală pentru că 75 la sută din costul programului F-35 revine cheltuielilor de exploatare, care sunt mult mai mari decât se estima, în legătură cu cerințele înalte pentru deservirea tehnică și consumul de combustibil. Adică, menținerea capacității de luptă a F-35 este mult mai dificilă și mai scumpă decât avioanele F-16 și F-18. Deocamdată nici nu se știe dacă se merită efortul pentru că istoria utilizării în lupte și capacitatea de rezistență la un inamic cu tehnologii avansate este una egală cu zero.
Imitarea unei puteri militare
Armata americană a obținut aproximativ 15 mii de piese de schimb pentru avioanele F-35 Lightening II, care nu corespundeau cerințelor. Pentru soluționarea noilor probleme, în viitorul apropiat pentru această navă se vor aloca peste 70 de milioane de dolari. Creșterea continuă a cheltuielilor de exploatare a F-35, sporirea dependenței “consumatorului” de programul de mentenanță a firmei producătoare, turbulențe în procesul de livrare a pieselor de schimb fac acest avion unul incapabil de luptă.
Lightening pot ocoli radarele și aplica lovituri în sânul apărării inamicului doar în teorie. În realitate, toate versiunile F-35, la altitudini și viteze diferite, cu orice sisteme de arme, sunt foarte vizibile pe ecranele radarelor unui potențial inamic la o distanță maximă. Adică, nu sunt capabile să îndeplinească misiunile pentru care au fost proiectate, transformându-se în niște ținte lente și vulnerabile pe câmpul de luptă.
Se cunoaște că Iranul observă foarte bine cu ajutorul radarelor de producție rusească desfășurarea “avioanelor invizibile” americane – două escadrile F-35A în regiunea Golfului Persic și chiar două escadrile F-22 Raptor în Qatar.
Cea mai eficientă achiziție a Teheranului este considerată sistemul de apărare aeriană cu o rază lungă de acțiune S-300PMU-2, care include și niște radare puternice, sisteme de lansare a rachetelor. Destul de eficient este și sistemul desfășurat de Iran “Rezonans-NE”, care detectează și urmărește cu succes avioanele F-35 în apropierea frontierelor țării.
“Rezonans”, creat de specialiștii ruși, care au luat în calcul ultimele inovații în domeniu, este capabil să detecteze și să ofere coordonatele țintei obiectelor aerodinamice aeriene (inclusiv avioanele invizibile și rachetele hipersonice) pe o rază de până la 600 de kilometri, aflate la o înălțime de până la 100 de kilometri. Totodată, țintele balistice ajung în zona vizibilității „Rezonans-NE” la o distanță de până la 1100 de kilometri. De fapt, tot sistemul de apărare aeriană al Republicii Islamice Iran reprezintă o adevărată durere de cap pentru Pentagon, începând cu anul 2017, iată de ce nu bombardează rebelul Teheran.