BUCUREȘTI, 20 mai - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Mă gândeam la acele zile – 20 mai 1990. Am citit și ce a scris Ion Iliescu - și are dreptate. Alegerile din 1990 rămân un eveniment care-și are locul în cartea de istorie a României moderne. Da, și chiar au fost cu adevărat libere, chiar dacă unele grupuri au exercitat presiuni din proprie inițiativă. Poate și unii oameni ”mai informați”.
Că pe 20 mai 1990 a existat manipulare mediatică – da, dar de ambele părți. Iar lupta era inegală – Ion Iliescu și FSN erau mult prea departe. Piața Universității era o iluzie – reprezentată de un tânăr cu aspect cristic și… angajament la Securitate.
Ce mi se pare mai semnificativ e că, în fine, Ion Iliescu face diferența între ”dictatură” și ”regim autoritar”. După ce a dat tonul formulei ”dictatura” când se referea la epoca Nicolae Ceaușescu, acum spune așa: primele alegeri libere ”după o serie de regimuri mai mult sau mai puțin autoritare”. Deci nu după o dictatură! Nici după un ”regim totalitar!”. În schimb, vom vedea că Iliescu folosește termenul ”totalitar” când vorbește de perioada actuală!
”Demonizarea acelor alegeri poate fi, până la un punct, explicată, în contextul unei lupte politice , specifică acelor vremuri”, spune Ion Iliescu – dar aici e… laș. Pentru că nu recunoaște nici că oamenii din jurul său au dat tonul acuzațiilor aparent aberante aduse Opoziție – și NICI nu spune ceea ce știa atunci – despre legăturile externe și intențiile din spatele acelor partide. Oare când se va afla totul?
”Nu a fost Duminica Orbului - alegerea, atunci, nu s-a făcut în necunoștință de cauză, dimpotrivă”. Politicianul… E adevărat că lumea, în ciuda divergențelor (să nu uităm massele ce încurajau minerii să bată!) era de bună credință, nu votau din interese meschine, credeau în ceea ce spun. Dar asta nu înseamnă că orbul care pășește încrezător și onest spre prăpastie știe ce face, de fapt.
Așa am fost noi, care crezând onest în democrație, liberalism, Iliescu, Coposu etc. mergeam către prăpastia din care veneau iluzii occidentale. Și care ne spuneau să ne facem praf țara… că așa e bine. Sigur, astea au venit după 20 mai…
Sigur că Ion Iliescu NU poate recunoaște acum că Occidentul, SUA, NATO ne-au înșelat, nici că intrarea în combinații militare a însemnat baze militare străine în țară, stare de tensiune cu Rusia, participarea la conflicte cu lumea arabă și prin te miri ce colț al Africii. Și nici permisiunea bombardării Iugoslaviei…
Ion Iliescu NU poate recunoaște acum că subjugarea economică a României, pierderea resurselor, a terenurilor agricole – sunt rezultatul lui 20 mai. La fel și pierderea deciziei politice, imixtiunea fără scrupule a ambasadorilor occidentali, prezența la vârful statului a unor personaje care fac jocurile altora. Sau controlul (parțial al) justiției și serviciilor din străinătate?
De ce nu poate recunoaște Ion Iliescu toate astea? Poate pentru că trebuie să mai treacă încă 20 de ani? Poate pentru că mai trăiește Virgil Măgureanu? Nu știu. Prietenul lui și al meu, Alexandru Bârlădeanu a murit, dar multora ne-au rămas în minte cuvintele lui despre Ion Iliescu – spuse nu în public.
Știu doar că e un om pentru istorie, cum și 20 mai e o dată a istoriei NOASTRE. Pe care, iată, conducerea cu ”tentație totalitară”, cum spune Ion Iliescu, nu a marcat-o în nici un fel! Cum, la fel, la manifestarea celor 30 de ani de la Revoluție lângă actuale conducere NU a participat nicio figură marcantă a evenimentelor de atunci.
Ce să-i reproșez lui Ion Iliescu? Greșeala generației mele de a fi crezut în idealurile din primii ani – democrație, capitalism, liberă competiție, prioritatea valorilor? Când, de fapt, în jurul celui sărac și cinstit roiau și creșteau noii magnați, legați de foste și noi structuri? Când în loc să ne punem pe îmbogățit, puneam preț pe… viitor? Deh, nu e momentul să-i reproșez acum, oricum e prea târziu. Și e ziua în care Ion Iliescu ne amintește de un vis frumos: 20 mai 1990.
Poate că Ion Iliescu nu recunoaște (tot )adevărul pentru că s-a săturat de opinia publică, reprezentată de personaje agresive și imbecile; poate s-a săturat de presa, devenită scandaloasă și incultă. Da, ar avea dreptate – dar trebuie să recunoască: toate astea sunt rezultatul lui 20 mai 1990.
De aceea, ca ziarist participant la cele evenimente pot să spun că Ion Iliescu, indiferent de ce am constatat pe parcurs, de ce probe am adunat, deci președintele lui 20 mai 1990 are respectul meu. Pentru că e istoria mea și a noastră. Atât. În rest, are cuvântul ultimul, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu.
Ion Iliescu (editorial publicat pe blogul personal):
20 mai 1990 – 30 de ani de la primele alegeri libere din România
”La trei decenii de la alegerile din 20 mai 1990, ele rămân un eveniment care-și are locul în cartea de istorie a României moderne, fiind primele cu adevărat libere, după o serie de regimuri mai mult sau mai puțin autoritare, care au implicat și limitarea dreptului de vot pentru multe categorii sociale.
Demonizarea acelor alegeri poate fi, până la un punct, explicată, în contextul unei lupte politice , specifică acelor vremuri. Nu a fost Duminica Orbului, cum place unora să spună. Alegerea, atunci, nu s-a făcut în necunoștință de cauză, dimpotrivă. Privind retrospectiv, niciodată ca atunci agenda politicienilor nu s-a identificat atât de puternic cu agenda publică. Am ales, atunci, un Parlament, care era și Adunare Constituantă.
Am construit instituții, pe baza unei Constituții care a preluat multe dintre obiectivele Revoluției Române, din decembrie 1989. Acum, când se manifestă tot mai fățiș o anumită tentație totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului,. Indiferent de crizele pe care le traversează, România trebuie să rămână, așa cum și-au dorit cei care au votat în 20 mai 1990, o democrație funcțională, în care drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate și apărate.
România s-a schimbat mult în bine, dar sunt și lucruri care ne dezamăgesc, și ne îngrijorează. Dacă în 1990 clasa politică, aflată în proces de structurare, se prezenta în fața societății, cu proiecte și programe, cu valori democrate, acum constatăm că ea, clasa politică, se rupe tot mai mult de societate, devenind, în anumite aspecte, un soi de frână socială. Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit. Ar fi o dovadă de înțelepciune, și de responsabilitate pentru clasa politică, dacă ar folosi oportunitatea oferită de criză și s-ar întoarce la agenda cetățeanului și la servirea interesului public.
Alegerile din 20 mai 1990 au fost kilometrul zero al evoluției democrate a României. Nu a fost totul perfect, nu au mers lin toate lucrurile. Dar programul enunțat atunci, în lunile care au precedat alegerile, a unit națiunea în jurul unui proiect strategic, cel al integrării europene și euro-atlantic. Ne-am atins obiectivele, pentru că am crezut în ele. Sper să găsim din nou un proiect, care să unească, în actualele condiții, națiunea și să întărească democrația.”
Ion Iliescu, 20 mai 2020
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova